"Am simţit bucuria cea mai mare"! După un eşec, a reuşit! Aurel Vlaicu a zburat 50 de metri deasupra Cotrocenilor

Acum 106 ani, Aurel Vlaicu realiza primul zbor din istoria aviaţiei române. Deşi nu s-a ridicat de la sol mai mult de 50 de metri, Vlaicu a devenit un erou, la doar şase ani după ce fraţii Wright zburaseră pentru prima oară. Vlaicu avea să moară trei ani mai târziu, încercând să traverseze Carpaţii. Zborul de pe Dealul Cotrocenilor a primit atenţie în presa vremii, mai ales că avionul fusese construit în integralitate în România

Urmărește A1 pe Discover

Aurel Vlaicu s-a născut la 19 noiembrie 1882, la Binținți, în județul Hunedoara. A avut de la o vârstă fragedă înclinații către tehnică, iar în școala primară din satul natal era cunoscut ca un spirit deosebit de inventiv, el reparând ceasornice și încercând să construiască mici mașinării "perpetuum mobile"

În perioada liceului, Vlaicu a fost foarte preocupat de problema zborului mecanic, construind diferite mecanisme și modele de planoare. A urmat cursuri tehnice superioare la Viena și Munchen, perioadă în care a elaborat proiectul unui avion. În anul 1908 a fost, pentru o scurtă perioadă, inginer la fabrica de automobile Oppel din Russelheim.

Revine în țară în același an, în satul natal Binținți, iar aici proiectează și construiește, un an mai târziu, unul dintre primele planoare românești, numit Vlaicu-1909, cu care efectuează mai multe zboruri demonstrative.

Articolul continuă după reclamă

În toamna anului 1909 se mută în București, fiind angajat ca inginer în cadrul Arsenalului Armatei, iar cu sprijinul acestuia începe construcția aeroplanului.

PRIMUL ZBOR: 50 DE METRI DEASUPRA COTROCENILOR!

La îndemnul unor apropiaţi, printre care Octavian Goga, Aurel Vlaicu a mers în octombrie 1909 la Bucureşti ca să ceară sprijinul guvernului pentru a începe să construiască un avion cu motor.

Sprijinit în continuare de o serie de personalităţi ale României, printre care Alexandru Vlahuţă, Emil Gârleanu, Ştefan Octavian Iosif, Zaharia Bârsan, Ilarie Chendi şi, cu ajutorul lui Spiru Haret, Vlaicu a găsit finanţare din partea guvernului român.

I s-a propus să construiască avionul dorit la Arsenalul Armatei, finanţarea să fie asigurată de Ministerul de Război, iar el să primească o subvenţie de 300 de lei lunar de la ministerul Lucrărilor Publice.

Înainte de a finaliza construcţia avionului numit „A. Vlaicu nr. I”, aviatorul a plecat la Paris, cu suma de 14.0000 de lei, unde s-a întâlnit cu inventatorul român Traian Vuia. Împreună, au comandat un motor.

Lucrând asiduu împreună cu muncitorii și cu alți ingineri, Vlaicu termină de construit la începutul lunii iunie 1910 aparatul cunoscut sub denumirea ''Vlaicu I''.

Pentru prima dată a scos aeroplanul său pe câmp la 16 iunie 1910, dar cele două încercări de a-l ridica de la sol au eșuat (din cauza unei mici defecțiuni la motor, respectiv din cauza unei probleme ce privea comenzile aripilor aparatului).

A doua zi, la 17 iunie 1910, Vlaicu și-a scos din nou aeroplanul pe câmpul de la Cotroceni și, ajutat de prietenii săi, a pornit motorul aparatului. După două încercări nereușite în care a rulat fără să se înalțe, el se întoarce la grupul său de prieteni, explicând entuziasmat de ce nu reușise acest lucru. Motivând faptul că nu acționase cum trebuie comenzile aparatului, Vlaicu face o nouă încercare.

În zgomotul motorului, aeroplanul câștigă viteză și, după circa 40 de metri parcurși pe pământ, este văzut de toți cei prezenți cum se ridică în aer la 3-4 metri de sol, pe o lungime de 50 de metri, după care coboară ușor pe pământ.

Fericit că își realizase visul, Aurel Vlaicu avea să declare într-un articol intitulat "Impresii din văzduh": "Bucuria cea mai mare, însă, am simțit-o când am zburat pentru prima oară la Cotroceni. Nu m-am ridicat atunci mai sus de patru metri. Cu toate acestea, nici Alpii nu mi-i închipuiam mai înalți ca înălțimea la care mă ridicasem eu. Fiindcă patru metri erau atunci pentru mine un record formidabil, un record care îmi consacra mașina. Zburasem. Și asta era principalul."

PRESA VREMII: "UN RECORD SCUMP PATRIEI NOASTRE..."

A doua zi după primul său zbor, gazetele vremii publicau senzaționala știre a zborului executat de primul avion românesc, inventat, construit și pilotat de un român.

În ziarul "Dimineaţa" s-a scris „Dând aparatului ceva mai multă benzină şi o viteză puţin mai mare, după 30 de metri de parcurs pe teren, aeroplanul s-a ridicat repede de la pământ la o înălţime de doi metri şi dacă inginerul Vlaicu n-ar fi manevrat de cârmă în jos, el s-ar fi înălţat şi mai mult continuându-şi zborul... Toţi cei de faţă au felicitat din plin pe aviator, care a fost luat de prinţul Carol în automobilul domnului Brătianu şi condus la hangar”.

În "L'Independence Roumaine", despre perfromanţa lui Vlaicu s-a scris elogios, ca despre un record. „Zborul de aseară nu este una dintre acele performanţe extraordinare cu care se bat recorduri stabilite, el constituie totuşi un record şi mai scump patriei noastre căci este vorba de o invenţiune românească şi care înseamnă un pas înainte chiar pentru progresul întregii omeniri. Astfel, primul zbor al lui Vlaicu a fost o victorie a întregului neam românesc, care prin aceasta s-a afirmat şi în acest domeniu al tehnicii din nou, după zborul lui Vuia, alături de marile state din occident, care au luptat pentru cucerirea aerului”.

În următoarele zile, Vlaicu a mai efectuat câteva zboruri cu aeroplanul său până într-o zi când, zburând la o înălțime mai mare ca de obicei, comenzile de manevrare ale aparatului s-au blocat, iar acesta a căzut, fiind puternic avariat. De acum, Aurel Vlaicu începe să gândească proiectarea și construirea unui nou model de aeroplan, și astfel a fost creată, în 1911, o variantă îmbunătățită — ''Vlaicu II''.

În 1912-1913 a proiectat avionul ''Vlaicu III'', primul avion de construcție metalică din lume, pe care însă nu a mai apucat să-l construiască.

Aurel Vlaicu și-a pierdut viața în urma prăbușirii cu avionul Vlaicu ÎI, lângă Câmpina, la 31 aug./13 sept. 1913, în timp ce încerca să treacă Carpații. A fost înmormântat la Cimitirul Bellu din București.

La 28 octombrie 1948 a fost ales membru de onoare post-mortem al Academiei Române. Alături de Henri Coandă, de Traian Vuia și de alte nume celebre, Aurel Vlaicu poate fi considerat unul dintre precursorii aeronauticii moderne și unul dintre părinții aviației mondiale.

O serie de obiecte personale care i-au aparținut lui Aurel Vlaicu, documente, brevete, scrisori, fotografii originale, ceasul cu monogramă pe care l-a avut asupra lui când s-a prăbușit, precum și masca mortuară sunt expuse astăzi la Muzeul Aviației.