Animalul fioros pe care l-au înfruntat gladiatorii nu e singura creatură care era forțată să participe la lupte.
Deja se știa că gladiatorii erau forțați să lupte împotriva leilor în cadrul evenimentelor sângeroase, scrie Daily Mail.
Acum, experții au găsit dovada unui alt animal care era nevoit să supraviețuiască împotriva luptătorilor înarmați.
Descoperirea a fost prezentată recent de experți din Serbia.
Animalul fioros pe care l-au înfruntat gladiatorii
Oamenii de știință din Serbia au prezentat primele dovezi potrivit cărora ursul brun (Ursus arctos) e animalul fioros pe care l-au înfruntat gladiatorii în amfiteatrele romane.
Craniul conservat al mamiferului arată că acesta a suferit o lovitură puternică la cap, care i-ar fi putut contribui la moartea prematură.
Experții spun că, cel mai probabil, a luptat și a murit într-un amfiteatru roman la Viminacium, o așezare romană importantă aflată pe teritoriul Serbiei de astăzi.
Această fortăreață ovală era asemănătoare stadioanelor de fotbal de astăzi. Putea găzdui 12.000 de spectatori.
„Nu putem spune cu certitudine dacă ursul a murit direct în arenă,” a declarat pentru Live Science autorul studiului Nemanja Marković, de la Institutul de Arheologie din Belgrad. „Dar dovezile sugerează că trauma a avut loc în timpul spectacolelor. Iar infecția ulterioară a contribuit semnificativ la moartea sa.”
Craniul de urs brun a fost excavat în 2016, lângă rămășițele amfiteatrului din Viminacium. Aceasta era o bază militară importantă la frontiera romană.
Conform noii analize, ursul era mascul și „cel mai probabil provenea din populația locală de urși bruni din Balcani”, înainte de a fi capturat. Din păcate, a devenit animalul fioros pe care l-au înfruntat gladiatorii.
„E posibil ca civili și vânători profesioniști să fi fost implicați în capturarea animalelor pentru jocuri,” spun cercetătorii.
În timpul luptei, ursul a suferit o fractură de impact la osul frontal. E o leziune traumatică provocată, probabil, de o suliță.
Ursul a fost ucis în jurul vârstei de 6 ani
Din păcate, vindecarea acestei leziuni mari a fost afectată de o infecție secundară, cu care animalul încerca să lupte în perioada morții sale, la vârsta de aproximativ 6 ani.
„Leziunile observate pe osul frontal sunt consistente cu o fractură de impact care prezenta semne de vindecare, dar care ulterior s-a infectat, ducând la osteomielită (inflamația osului),” adaugă echipa.
Citește și: Secretul cimentului roman a fost dezvăluit. Cum rezistă și 2.000 de ani mai târziu
Uzura excesivă a colților indică, de asemenea, „ronțăirea gratiilor”. Ceea ce sugerează că animalul a fost ținut în captivitate pentru o „perioadă îndelungată” în spatele barelor metalice.
Acest urs ar fi fost probabil ținut în captivitate „ani de zile, nu doar săptămâni”. Ceea ce sugerează că a participat de mai multe ori la spectacolele romane de la Viminacium.
Spectacolele, care aveau loc dimineața, includeau lupte între animale, lupte între vânători de fiare (venatores) și animale.
Animalele sălbatice erau folosite și pentru executarea condamnaților în spectacolele de la prânz. Mulțimile antice doreau să fie distrate, așa că includerea unor animale fioroase era probabil un punct de atracție.
