Căutare Live

Ce ceață deasă, vai, ce deasă ceată... Capodopera uitată a lui Eugen Jebeleanu

"Surasul Hiroshimei" este o capodopera a lui Eugen Jebeleanu, scrisa in 1958

De mici, la scoala, suntem invatati ca Eminescu e poetul neamului nostru. Ca e Omul nepereche. Dupa el vin Nichita, Labis si Blaga. Si, cam atat. Sigur, mai exista Alecsandri, Arghezi, Cosbuc, dar...

Toti il uita pe Jebeleanu. Eugen Jebeleanu. Se spune ca a fost One-hit wonder. Adica a scris "Surasul Hiroshimei" si atat. A facut-o in 1958, dar, de atunci, capodopera i-a fost tradusa in 28 de limbi. Si astazi, in unele tari din America Latina, poemul coral e recitat prin teatre..."Electrecordul" l-a pus pe vinil, in 1995. Poezia nu-i pentru orice, are multa finete. Unii, de frica ca ceilalti sa nu arunce cu noroi, se feresc sa faca o comparatie cu "Luceafarul".

Mai jos e o selectie. AICI e toata capodopera. Merita citita!

Pamant, pamant tacut.
Tacuta,
cu pielea parjolita, cu statura goala,
iertare, Hiroshima ...
Iertare pentru fiecare pas
ce-atinge-o rana, rupe-o cicatrice ...
Iertare pentru fiece privire,
ce – chiar de-i mangaioasa – doare ...
Iertare pentru fiece cuvant
Ce tulbura vazduhu-n care-ti cauti
copiii,
noroadele de prunci pe veci pierduti ...
Mormant
inexistent ... Vant ... vant ... vant ... vant ...

Fiece pas ce-l fac, il fac cu teama ...
Fiece palma de pamant
ascunde-un catafalc ...
Parca-a strigat pamantul
Calcat de mine
--- Mama!

Oh, aripi da-mi, vazduhule de smalt,
sa fiu usor ca tine, sa ma-nalt,
sa nu ating cu pasul nici o rana,
sa taie-aripa-mi cerul ingereste ...

... Dar scaparand din miile-i de rani,
se-apropie de mine Hiroshima,
se-apropie si se inclina lin
si-mi face semn

--- Pofteste, prietene,
si vezi ce-a fost,
ce e
si povesteste ...

Ca de-un galop, sonore, pavajele rasuna.
Trec mamele cu pruncii-n spinare, impreuna.
si boncane galentii de lemn, ducand spre munci
femeile grabite, cu somnorosii prunci.
E dulce greutatea, si mica esti, distanta,
cand stiu ca in spinare povara e speranta ...
Sperante se-ntretaie cu zorii prin oras:
sperante fara margini, cu pasul urias,
sperante mici ce-ajuta sa te mai tii in viata,
sperante-iederi care in jurul tau se-agata,
in zori, iar catre seara te parasesc din nou.
Sperantele tacute, sperantele-ecou,
sperantele crescute cu pruncii-o viata-ntreaga,
tari radacini, sperante care de viata leaga ...
sperante zamislite de ochi de muribunzi,
nespusele sperante pe care le ascunzi,

Sperante ... Mutilatul, iesind din vis, tresare
si-i tot pe-o rogojina, si tot fara picioare.
Si-ar vrea in vis sa-noate din nou, si sa viseze
ce nici in zorii-acestia nu i-au trimis : proteze.
Si plansu-n gat ii suie, dar il sugruma : nu !
Si-l doare amintirea picioarelor acu …
Se vede-ntreg in lupte ... razboi ... in Filipine ...
E el acel ce-alearga? si-alearga pentru cine?
Si-n urma prabusirea ... spitalul ... si apoi ...
Oh, unde-i cel ce teafar plecase la razboi?


( Sperantele alearga cu pumnii stransi la tample.
sperantele se-ntreaba din ochi: Ce-o sa se-ntample?
sperantele ducandu-si la buze-un deget pal
se-ndeparteaza ...
--- Taci! ... )

Ca un pumnal ce sfasie o piele,
un avion aluneca pe cer.

Opt si un sfert!
Mai mult nici o secunda.

Un trasnet!
Deodata, toate ceasurile-au stat,
cu limbile-nghetate ca-ntr-o gura
incremenita.

Timpu-a murit.


Lasati-ma sa plang, caci a murit Speranta …
A fost asasinata in plina zi, acum …
Aduceti-mi din bezna cea mai cernita haina
Si-asterneti-mi pe fata un val imens, de fum!

A vrut sa-mbrace pruncii, si iat-o goala, muta,
ucisa-n fata noastra sub reci daramaturi ...
Un ocean mi-aduceti fierband greu, de cucuta,
sa-l beau, sa-mi stinga sila mahnitei mele guri!

O, mare! Imprumuta-mi sa-mbrac a tale zale
si-naintand cu ele, sclipind spre ucigasi
sa-i scuip cu milioane de valuri infernale,
sa-i ingenunchi in fata Sperantei moarte – lasi!

................................................................................

Tacere! Marea tace. Tac zarile. Pustiu.
Si ucigasii-n bezna, ca viermii grasi se zbat
Grabiti sa o ridice, s-o zvarle in sicriu.

Dar inima Sperantei din maini le-a si zburat!

Ce ceata deasa, vai, ce ceata deasa …
Nu mai cunoastem drumul catre casa.

Sintem usori, si ceata e ca fumul,
Vai, unde-o fi, unde se-ascunde drumul?

Ce deasa ceata, vai, ce ceata mare!
Unde-i cararea, doamna-nvatatoare ?

Sub talpa n-avem nici un drum ... plutim ...
Vai ! Unde-i casa ? cum sa nimerim ?

Si sintem goi, si ne cuprinde teama.
Unde e tata? Unde este mama?

Nu ne vedem nici intre noi deloc
Si jocul nu ne place, nu e joc.

Ce deasa ceata, vai, ce ceata mare,
Oh, azvirliti-ne, voi, o carare!

Nu mai cunoastem drumul catre casa,
Si ceata este deasa ... deasa ... deasa ...

Miercurea Ciuc, intre tocanita si gulas. Cum a fost la "Festivalul Cartofului" si ce a gatit Kelemen Hunor... Jaful de la Fortaleza: Cum s-au furat, intr-o singura zi, 65 de milioane de dolari...
Parteneri
Cele mai frumoase târguri de Crăciun din Europa. Unde te poți distra iarna aceasta
Cele mai frumoase târguri de Crăciun din Europa sunt deja deschise și gata să-și primească vizitatorii. În ciuda pandemiei de COVID-19, multe orașe mari au decis să-și deschidă porțile pentru cei dornici să experimenteze magia sărbătorilor de iarnă. Deși vor exista restricții de participare, oamenii sunt așteptați în număr cât mai mare.
Catine.ro
Ultimele știri