Cel mai mare mormânt de copii sacrificați a fost descoperit în Peru: „Oriunde săpați, există altul. Acesta este cel mai mare sit unde s-au găsit resturi de copii sacrificați.”

Urmărește A1 pe Discover

Cel mai mare mormânt de copii sacrificați a fost găsit pe coasta peruană a Oceanului Pacific în Huanchaco, la 346 de mile nord de Lima. Istoricii aub găsit 40 de războinici și aproape 250 de copii, cu vârste cuprinse între cinci și 12 ani, care au fost uciși și îngropați într-un mormânt între cinci până la opt sute de ani în urmă.

Copiii au fost îngropați cu fața spre vest spre mare și unii mai aveau urme de piele și de păr lipite de oasele lor. Din cauza unui strat gros de noroi vechi, îngropările par să fi avut loc pe vreme umedă în climatul de obicei arid. Acest lucru îi determină pe oamenii de știință să creadă că acești copiii au fost sacrificați zeului lunii, Shi, din cauza unui sistem meteo El Nino care ar fi putut provoca furtuni majore și, eventual, uragane de-a lungul coastei de vest a Americii de Sud.

Valul de furtună din ocean ar fi inundat culturile, iar apa mai caldă ar fi putut schimba migrațiile de pești și capacitatea oamenilor de a se hrăni. Se crede că bătrânii îl învinovățeau pe zeii pe care îi venerau și credeau că zeitățile trebuie să fie potolite pentru a opri amăgirea.

Copiii făceau parte din puternicul Imperiu Chimú, care a înflorit de la aproximativ 900 d.Hr. până în jurul anului 1475 d.Hr., când au fost cuceriți de către incas. Potrivit AFP, arheologul șef al site-ului, Feren Castillo, de la Escuela de Arquelogía, Universitatea Națională din Trujillo a afirmat: „Este necontrolat acest lucru cu copiii. Oriunde săpați, există altul. Acesta este cel mai mare sit unde s-au găsit resturi de copii sacrificați.”

Castillo și echipa sa lucrează de aproape un an, dar încă se așteaptă să găsească mai multe înmormântări. Gabriel Prieto de la Universidad Nacional de Trujillo și John Verano de la Universitatea Tulane din New Orleans, Louisiana au săpat un templu vechi de 3.500 de ani, aproape de orașul Huanchaquito, când localnicii i-au informat că oase umane se ridicau din dunele de nisip de lângă casele lor.

Ceea ce au descoperit arheologii a fost o înmormântare sacrificială în masă formată din o sută patruzeci de copii și două sute de lămpi pentru copii. Ca ceea ce pare a fi o tradiție a Chimúului, copiii au fost îngropați cu fața spre mare, dar o flama a fost înmormântată lângă fiecare copil cu vedere spre interior spre munți. Sfoară și unele materiale textile au fost găsite în mai multe dintre săpăturile care au fost datate carbonului în jurul anului 1400 A.D.

Acești copii au fost, de asemenea, în intervalul de vârstă de aproximativ opt până la paisprezece ani și au fost îngropați în condiții umede. Cercetătorii presupun că același sistem meteorologic a fost cauza acestui sacrificiu.

Potrivit National Geographic, sponsorii digului, Haagen Klaus, profesor de antropologie la Universitatea George Mason din Fairfax, Virginia, care a făcut și săpături în zonă, au afirmat: „Oamenii sacrifică ceea ce este de cea mai mare valoare pentru ei. Este posibil să fi văzut că [sacrificiul adulților] a fost ineficient. Ploile continuau să vină. Poate a fost nevoie de un nou tip de victimă de sacrificiu”. Klaus recunoaște că este imposibil de știut cu siguranță de ce au fost sacrificați copiii, dar fiecare descoperire oferă informații noi despre Chimú și alte civilizații din America de Sud.

Verano și Prieto au remarcat că acești copii și lamaii au fost uciși prin tăieturi transversale de pe stern într-o manieră sistematică cu dislocare a coastei pentru a îndepărta inima. În stratul de noroi în care au fost găsite înmormântările au fost găsite și amprente de încălțăminte de dimensiuni adulte, amprente ale picioarelor goale ale copiilor, amprente de labe ale câinilor și amprente ale copitelor.

Analiza izotopică a stabilit că atât bărbații, cât și copiii de sex feminin au fost victime la locul sacrificării copilului și nu au fost toți locali. Unele dintre ele erau de etnii diferite și aduse din diferite regiuni ale Imperiului Chimú, care se întindeau șase sute de mile de-a lungul coastei interioare, de la granița cu Ecuador până la Lima. Doar incasii aveau un regat mai extins.

Sursă: thevintagenews