Cel mai precis ceas din lume, anunţat de către cercetătorii americani, la 22 ianuarie 2014, este capabil să nu varieze nicio secundă în 4,5 miliarde ani, Guinness Book 2015.
Ceasul atomic experimental, numit NIST-F2, este un proiect al cercetătorilor de la Joint Institute of Laboratory Astrophysics (JILA), fiind iniţiat de către Universitatea din Colorado şi Institutul Naţional al Standardelor şi Tehnologiei din Statele Unite (NIST).
Potrivit livescience.com, pentru ceasul anatomic experimental, care nici nu va pierde, nici nu va câştiga o secundă în decursul a 4,5 miliarde de ani, cercetătorii americani au folosit ca element chimic stronţiul. Deşi ceasul NIST-F2 are la baza atomi de stronţiu, referinţa internaţională actuală are la bază atomii de cesiu. Cercetătorii americani speră totuşi că noul ceas va contribui la modificarea referinţei internaţionale.
Predecesorul lui NIST-F2 este NIST F1, tot un ceas atomic folosit încă din 1999.
Directorul NIST din Statele Unite, Thomas O'Brian, a susţinut că ceasul ultraprecis nu numai că va conduce la o mai bună utilizare a sistemelor GPS, dar probabil că va contribui pe viitor la lansarea unor aplicaţii pe care nici nu le-am putea concepe sau imagina în prezent. În plus, descoperirea are posibile implicaţii majore pentru o varietate de senzori care măsoară diverse forţe, precum gravitaţia, dar şi câmpul magnetic şi temperatura.
Ceasurile atomice menţin măsura timpului bazându-se pe durata unei secunde, corespunzând unui fenomen fizic care se reproduce cu regularitate. Ceasurile atomice se bazează pe frecvenţa întotdeauna constantă a luminii necesare pentru a face să vibreze un atom de cesiu - referinţa internaţională actual -, spre deosebire de ceasurile mecanice care folosesc mişcarea unui pendul pentru a măsura ora.
Căutare
User
