Cum a scapat Casanova de furia sotilor? Pe 31 octombrie 1755 a reusit sa fuga din Palatul Dogilor

Giacomo Girolamo Casanova a devenit unul dintre legendarii cuceritori de inimi de origine venetiana. Multe dintre aventurile amoroase incepeau in cafenele din Piata San Marco, astfel ca in 1767, guvernul acelor vremuri a interzis femeilor sa frecventeze locatiile. Cu toate acestea, el nu a putut rezista tentatiei de a seduce si a starnit nemultumirea domnilor.

S-a iubit cu tot felul de doamne, de la femei casatorite, la calugarite. Dragostea sa cu maicutele era chiar privita, la propriu, de prietenul sau Bernis, ambasadorul francez la Venetia, promovat mai tarziu cardinal si ministru de Externe. Despre aceasta poveste cuceritorul relateaza: „Eram toti trei beti si avizi de placere, pofteam si tanjeam dupa tot ce puteam atinge sau vedea. Ne repezeam si ne contopeam intru totul, eram un trio in tot ce faceam de parca am fi fost de acelasi sex".

"Relatia" cu pricina avea sa-i aduca mari neplaceri personajului deoarece, pe atunci, venetienii nu aveau voie sa aiba legaturi cu diplomatii straini. In plus, Casanova apartinea unei loje masonice interzise, iar Inchizitia era in plina ascensiune. Desi a fost avertizat de catre un prieten anonim ca era urmarit de cumplita institutie, Casanova nu a crezut si a cazut imediat in plasa unui spion.

Astfel ca, din cauza moravurilor sale, a fost intemnitat in cea mai bine pazita puscarie a Inchizitiei. Fix pe 31 octombrie 1755 reuseste sa fuga din Palatul Dogilor, impreuna cu un calugar, vecin de celula si paraseste Venetia in cautarea unor noi amante.

Inainte de a lua gondola si de a scapa de sotii furiosi, a facut o plimbare si si-a luat la revedere de la prieteni. Si cum mirosul de cafea era in deplin acord cu mirosul de doamna, Casanova a savurat o ultima ceasca in Piata San Marco.

Aventurierul si-a petrecut ultimii ani din viata in Boemia, ca bibliotecar in castelul Dux al contelui Waldstein, acolo unde si-a scris si povestea vietii, intitulata sugestiv "Memoires".