Fenomen STRANIU în Groenlanda. Un lac uriaş DISPARE aproape instantaneu

Urmărește A1 pe Discover

Dacă vizitezi Groenlanda într-o anumită zi din vară, ai putea fi martor la un fenomen extrem de neobișnuit: un lac uriaş dispare instantaneu. În fiecare an, apar sute de lacuri temporare pe suprafaţa Groenlandei, însă, după doar câteva săptămâni, acestea seacă, apa scurgându-se prin crăpăturile din calota de gheaţă.​

Glaciologii au fost martori la un astfel de eveniment, pentru prima oară, în 2006, când un lac întins pe 5,6 kilometri pătraţi a secat, în mai puţin de două ore. Potrivit Live Science, specialiştii observă, în prezent, din ce în ce mai des fenomenul petrecut în Groenlanda.

În cadrul unei expediţii recente, cercetătorii au putut observa un aspect alarmant al lacurilor ce dispar misterios. Lacurile ce seacă au început să apară tot mai des în zonele interioare ale ţărmului și, conform studiului, fenomenul se poate produce tocmai pentru că lacurile apărute pe timpul verii sunt secate printr-o reacţie în lanţ, produsă de o reţea vastă, interconectată de crăpături aflate sub gheaţă. De asemenea, în ultima perioadă, creşterea temperaturilor a condus la mărirea acestor crăpături.

,,Lacurile care seacă într-o anumită regiune produc alte crăpături ale gheţii, ce duc la secarea lacurilor din alte zone'', a declarat Marion Bougamont, autorul studiului. În cadrul studiului, Bougamont şi colegii săi au utilizat modele 3D ale reţelei de crăpături şi imagini din satelit ale calotei de gheaţă din Groenlanda, pentru a studia reacţia în lanţ. Ei au descoperit că secarea unui singur lac poate destabiliza alte zone îngheţate din apropiere. Se formează, astfel, noi crăpături, zilnic, care seacă alte lacuri şi reacţia se intensifică. Într-un incident, cercetătorii au observat secarea a 124 de lacuri, în doar cinci zile. Chiar şi lacurile formate cu mult în interiorul ţărmului au fost vulnerabile reacţiei de secare în lanţ.

,,Stratul de gheaţă ce se întinde pe 1,7 milioane de kilometri pătraţi a fost realativ stabil timp de 25 de ani, dar acum se pierd miliarde de tone de gheaţă zilnic,'' a declarat principalul autor, Poul Christoffersen, din cadrul Universităţii Cambridge.