Cocoșii de munte (Tetrao Urogallus) fac parte din familia Phasianidae, unde se regăsesc și prepelițele sau potârnichile. Specia aceasta ese sedentară și se regăsește în cea mai mare parte a Europei, în pădurile de conifere, care sunt dese, înalte și întunecate, însă cu luminișuri deschise. În captivitate, pot trăi până la 18 ani.
Citește și: Floare rară, declarată monument al naturii, a apărut în România. Dacă o rupi, riști amenzi usturătoare
Imagini rare cu un cocoș de munte într-un câmp de brândușe înflorite. Cum a fost surprins
Un cocoș de munte a fost surprins efectuând ritualul nupțial într-un câmp de brândușe înflorite. Imaginile sunt spectaculose, surprinzând și sunetele specifice ale cocoșului de munte.
Potrivit unei surse, cocoșul de munte trăiește la altitudini de 1.200-1.500 metri, în Albania, Andorra, Austria, Belarus, Bosnia și Herțegovina, Bulgaria, China, Croația, Cehia, Estonia, Finlanda, Franța, Germania, Grecia, Italia, Kazakhstan, Letonia, Liechtenstein, Lithuania, Macedonia, Republica Iugoslava, Mongolia, Muntenegru, Norvegia, Polonia, România, Rusia, Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia, Elveția și Ucraina.
Citește și: Aşa arată un lac din Delta Dunării! Secat în proporție de 95%, peste 850 de hectare sunt doar pământ arid
Se hrănește cu părți vegetale, semințele fructelor, insecte și larve. Sunt păsări diurne, iar noapte și-o petrec în copaci. Femelele se împerechază la sol, iar noaptea stau pe cuib. Femelele sunt foarte diferite de masculi, care au simț teritorial puternic, ocupând un habitat de 50-60 de hectare. În schimb, femelele au un habitat de aproximativ 40 de hectare.
Femelele depun până la zece ouă la finalul lunii aprilie și începutul lunii mai. Incubația este de 26-29 de zile în medie, fiind asigurată exclusiv de acestea. Puii părăsesc cuibul încă din prima zi, dar femela continuă să-i protejeze de prădători. Aceștia încep salturile în zobor la 10-14 zile și zboară singuri din ziua 25 sau 30. Cu toate acestea, rămân alături de familie până la venirea toamnei, când se pregătesc de iarnă și se formează grupuri de mai multe familii.
Masculul poate atinge o greutate între 4 și 5 kilograme, iar deschiderea aripilor măsoare 90 de centimetri. În înălțime poate ajunge la 1 metru. Penajul de pe spate, cap și aripi este de un brun închis, iar pieptul poate avea o culoarea verde cu inserții metalice.
În schimb femela poate ajunge la o geutate de 2,5 kilograme, o înălțime de 60 de centimetri, iar deschiderea aripilor măsoară doar 70 de centimetri. În partea superioară este de culoare brună-pestriță cu inserții argintii, iar în partea inferioară este de un alb gălbui.
Atât masculul, cât și femela cred pene pe picioare în timpul iernii, iar în lateral sunt prevăzute cu pinteni cornoși. La ochi, ambele sexe au pene de culoare roșie. Puii au culoarea femelel, iar la câteva luni încep să-și schimbe penajul în funcție de sex.
Cocoșul de munte atinge maturitatea sexuală la vârsta de 1 an, dar masculii se împerechează la 3 ani, în acel punct fiind și maturi din punct de vedere social. În perioada împerecherii, masculii devin agresivi și pot ataca și oamenii. Ritualul nupțial este unul spectaculor, deoarece se rotesc, desfășurându-și coada în evantai și scot sunete puternice pentru a atrage femelele.
Cocoșii de munte nu sunt zburătoare eficiente, cântărind destul de mult, iar aripile fiind scurte și rotunjite. Însă folosesc această abilitate pentru a speria prădătorii, deoarece produc un zgomot puternic. Din cauza greutății și a anvergurii aripilor, în zbor, evită pădurile tinere și dese și au nevoie să se odihnească în faze planare. Totodată, în timpul zborului penele lor produs un sunet specific, ca un șuierat.
Citește și: Cea mai periculoasă pasăre din lume a fost zărită în București. Creatura rar întâlnită a fost fotografiată
Cea mai mare amenințare pentru aceste păsări este vremea schimbătoare, deoarece are un impact asupra perioadei de reproducere. Vremea rece prelungită în timpul primăverii împierdică femela să se hrănească în mod corespunzător.
Potrivit Societății Ornitologice Române, în țară, populația de cocoși de munte este estimată la 2.500 - 6.000 de masculi teritoriali. Populațiile mai numeroase se regăsesc în nordul Carpaților Orientali și pe versatul nordic al celor Meridionali. Mai puține sunt în Carpații Olteniei și Munteniei.
Cele mai numeroase populații de cocoși de munte din Europa sunt în Rusia, Finlanda, Suedia și Norvegia. Populația globală este estimată la 3.000.000 - 5.499.999 de indivizi.
