Urmărește A1 pe DiscoverUn nou studiu sugerează că viața veșnică ar putea fi imposibilă din punct de vedere științific, chiar dacă omenirea ar descoperi într-o zi tratamentul perfect împotriva îmbătrânirii.
Chiar dacă experții ar reuși să elimine toate celelalte mecanisme ale îmbătrânirii, oamenii tot nu ar putea trăi la nesfârșit, susține studiul, scrie Science Alert.
Motivul e că mutațiile aleatorii ale ADN-ului ar continua să se acumuleze în celule până când organismul nu ar mai putea funcționa.
Simulările realizate de o echipă de la Institutul Skolkovo pentru Știință și Tehnologie din Rusia sugerează că acest proces ar putea reprezenta o limită fundamentală a duratei de viață umane.
Limita maximă a vieții oamenilor ar fi fost identificată
Potrivit studiului, majoritatea oamenilor nu ar putea trăi mai mult de aproximativ 150-190 de ani, chiar și în cel mai optimist scenariu.
Aceasta înseamnă aproximativ dublul speranței actuale de viață, de circa 79 de ani în cele mai favorabile condiții, însă reprezintă totuși o limită biologică.
Cu toate acestea, cercetătorii subliniază că studiul lor nu încearcă să prezică durata de viață a oamenilor în viitor. Ci propune un nou mod de a evalua contribuția diferitelor procese biologice la îmbătrânire.
„Prezentăm astfel un cadru robust pentru evaluarea impactului mutațiilor somatice asupra îmbătrânirii și propunem o nouă abordare pentru modelarea acestui proces,” au scris autorii într-un articol publicat în jurnalul npj Aging.
Potrivit cercetătorilor, acest model ar putea ajuta experții să estimeze cât de mult contribuie fiecare proces biologic la îmbătrânire. Și să stabilească ce mecanisme ar trebui vizate cu prioritate în încercările de a încetini acest fenomen.
Pe măsură ce îmbătrânim, riscul de a dezvolta anumite boli crește exponențial. Cancerul, bolile cardiovasculare și demența se numără printre cele mai frecvente afecțiuni și cauze de deces în rândul persoanelor vârstnice.
Citește și: „Ingredientul secret” din creierul „super-vârstinicilor”. Cum rămân vioi până la bătrânețe
Însă îmbătrânirea nu înseamnă doar apariția bolilor. De-a lungul vieții, ADN-ul nostru acumulează treptat mutații aleatorii.
De fiecare dată când o celulă se divide, pot apărea mici erori în materialul genetic. Organismul dispune de mecanisme eficiente pentru repararea acestor defecte, însă ele nu sunt perfecte.
În timp, aceste mutații somatice se acumulează. Cele mai multe sunt inofensive, însă unele pot contribui la apariția unor boli precum cancerul.
Noua analiză arată că, chiar dacă toate bolile asociate îmbătrânirii ar putea fi prevenite, mutațiile ar continua să se acumuleze și ar afecta treptat funcționarea normală a celulelor.
Oamenii nu ar putea trăi veșnic din cauza mutațiilor ADN
Experții au construit un model matematic care cuantifică impactul ratei de apariție a mutațiilor asupra principalelor organe ale corpului. Au folosit aceste informații pentru a calcula durata de viață a unei populații ipotetice lipsite de bolile specifice vârstei.
Rezultatele au fost surprinzător de optimiste comparativ cu speranța actuală de viață. În funcție de modelul utilizat, durata mediană de viață a variat între 146 și 194 de ani.
Unii indivizi excepționali ar putea trăi teoretic chiar mai mult, însă nimeni nu ar putea atinge nemurirea.
Citește și: Cel mai obositor deceniu din viață. Experții au dezvăluit perioada care ne extenuează
„E o estimare matematică, deși una atent realizată, nu date experimentale,” susțin experții.
Aceste limite maxime de viață „nu reprezintă un verdict inevitabil”, dar evidențiază faptul că mutațiile somatice, deși surprinzător de slabe ca factor unic al îmbătrânirii, pot deveni esențiale atunci când acționează împreună cu alte mecanisme biologice.
Studiul a arătat, de asemenea, că unele tipuri de celule sunt mai rezistente decât altele.
Numeroase țesuturi, precum pielea și ficatul, își înlocuiesc constant celulele vechi cu unele noi și, teoretic, pot continua acest proces foarte mult timp.
În schimb, organe vitale precum creierul și inima sunt mult mai vulnerabile. Celulele acestora sunt, în mare parte, imposibil de înlocuit și continuă să acumuleze mutații pe măsură ce anii trec.
Potrivit cercetătorilor, tocmai aceste celule cu durată lungă de viață reprezintă principalul factor care limitează speranța maximă de viață.
