„Toate-au fost la vremea lor ceva exagerat”, glăsuia de zor Phoenix, într-o vreme în care pantalonii evazați și pletele erau la modă, iar folk-iștii erau considerații ”trendsetteri”, adică dacă ei apăreau în maiouri cu inimioare într-o zi oarecare, a doua zi, toată lumea își cumpăra așa ceva.
Anii au trecut, iar astăzi o rochie cu buline („îmbulinată”, cum spun unii) din lada bunicii poate fi vândută la un târg vintage cu câteva sute de lei, pentru că oricine o va îmbrăca va fi retro, ”pin-up girl”. Clienții nu mai țin cont de raportul calitate-preț, iar dorința de a fi în tendințe le golește portofelele.
O ținută chic pentru Loft, Bamboo, Nisipurile de Aur, bacalaureatul de toamnă
Marile branduri de haine „au mirosit” acest gregarism (spirit de turmă), dacă vreți, iar intuiția în afaceri e ca un start bun într-un maraton. Tocmai de aceea, într-un cunoscut centru comercial din zona Unirii din Capitală, într-un magazin de îmbrăcăminte scumpă, „zdrențele” sunt la mare căutare. Adică blugii tăiați, „sfârtecați”, prespălați și tricourile „ciuruite” care mai mult dezgolesc decât acoperă. O pereche de jeanți de acest fel pot fi mai piperați la preț decât o rochie clasică, „cuminte”. Însă acea rochie va fi achiziționată de maximum zece „domnișoare”, pe când blugii rupți vor fi asortați de mii de cumpărători într-o ținută chic pentru Loft, Bamboo, Nisipurile de Aur, bacalaureatul de toamnă, când septembrie vine cu zile răcoroase și brumă.
„La aceste haine de boschetar e impetuos necesar înainte să le îmbraci să nu te speli o săptămână”, e de părere un internaut de modă veche, care asortează șoșetele la șlapi vara.
Blugii clasici au reprezentat codul vestimentar al generaţiei hippie. Apoi au fost „împopoțonați” și personalizai de-a lungul timpului: se pictează, se brodează, au pietre, accesorii, strasuri sau chiar bijuterii, motive florale etc. În 1978 au apărut primii blugi prespălaţi, realizaţi prin bombardare cu piatră ponce. Și, accidental, cei rupți. Deloc accidental, îi preferăm pe cei din urmă, căci preferăm să fim zdrențuiți și la modă.
Fashionistule, tu știi istoria a ceea ce porți?
"Îmbrăcă-te întotdeauna de parcă urmează să te întâlnești cu cel mai mare dușman al tău", spunea Kimora Lee, model și designer american „cu greutate”. Ei, bine, îmbrăcat cu blugi rupți și tricou „trecut parcă prin sabie și gloanțe” e ca și cum te-ai întâlni cu inamicul tău de moarte, după ce ai supraviețuit în luptă.
Istoria pantalonilor “blue jeans” este mai veche decât credem, coborând până în secolul al XVI-lea. Ei s-au născut cu adevărat în 1853, odată cu Levi Strauss, devenit „brand” între timp. Denimul a fost confecţionat prima dată la Nîmes, în sudul Franţei. În Europa a fost vândut sub denumirea de serj de Nîmes (serjul este o ţesătură din mătase şi bumbac, cu firul în diagonală, folosită pentru căptuşit hainele). De aici vine denumirea „denim”. Cuvântul „jeans” îşi are rădăcinile în Italia, în oraşul Genova.
Materialul era denumit „bleu de Genes”, ceea ce însemna „albastru de Genova”. În acest port francez se folosea denimul pentru pantalonii marinarilor, prin anii 1500. Pantalonii pe care îi ştim azi vor vedea lumina zilei, mult mai târziu, mai exact în 1853 când negustorul evreu din Germania, Levi Strauss a emigrat în California, în căutarea aurului. El şi-a confecţionat pantaloni de lucru rezistenţi, folosind stofă pentru vele adusă din Europa.
