Urmărește A1 pe DiscoverUn nou studiu susține că o poză cu dosul palmei poate ajuta la detectarea unei afecțiuni hormonale rare.
Dacă afecțiunea nu e tratată, poate duce la complicații pe toată durata vieții, scrie Science Alert.
Mai mult, poate reduce longevitatea cu până la 1 deceniu, dacă nu e tratată din timp.
Dar o simplă fotografie poate ajuta la detectarea sa în timp util, susțin experții.
O simplă poză cu mâna ta poate dezvălui o afecțiune genetică rară
Acromegalia apare atunci când organismul produce prea mult hormon de creștere și tinde să se manifeste în jurul vârstei mijlocii. Mărirea mâinilor și a picioarelor se numără printre primele semne că ceva nu e în regulă la nivel endocrin.
„Pentru că boala evoluează foarte lent și pentru că e rară, nu e neobișnuit ca diagnosticul să dureze până la 10 ani,” susține endocrinologul Hidenori Fukuoka, de la Universitatea Kobe. „Odată cu progresul instrumentelor bazate pe inteligență artificială, au existat încercări de a folosi fotografii pentru detectarea timpurie, însă acestea nu au fost adoptate în practica clinică.”
În plus, folosirea fotografiilor feței ridică probleme de confidențialitate. Dosul palmei, însă, nu oferă informații specifice (precum amprentele)
Prin urmare, Fukuoka și colegii săi au studiat 725 de participanți. Aproximativ jumătate dintre ei aveau acromegalie și au fost examinați în 15 unități medicale din Japonia. Peste 11.000 de imagini ale mâinilor lor au fost folosite pentru a antrena și valida un model de inteligență artificială. În aceste fotografii, palma era ascunsă. Imaginile s-au concentrat pe partea dorsală a mâinii și pe un pumn strâns.
În final, modelul a identificat pacienții cu acromegalie cu o valoare predictivă pozitivă de 0.88 și o valoare predictivă negativă de 0.93. Ceea ce înseamnă că, dacă rezultatul testului era pozitiv, exista o probabilitate de 88% ca persoana să aibă într-adevăr acromegalie.
Citește și: „Ingredientul secret” din creierul „super-vârstinicilor”. Cum rămân vioi până la bătrânețe
În schimb, dacă rezultatul era negativ, exista o probabilitate de 93% ca pacientul să nu sufere de această boală.
Modelul de inteligență artificială a depășit chiar și specialiștii umani în endocrinologie, atunci când aceștia au primit aceleași fotografii.
„Sincer, am fost surprinsă că acuratețea diagnosticului a ajuns la un nivel atât de ridicat folosind doar fotografii ale spatelui mâinii și ale pumnului strâns,” a declarat autoarea principală Yuka Ohmachi, de la Universitatea Kobe.
„Ceea ce mi s-a părut deosebit de important a fost faptul că am obținut acest nivel de performanță fără trăsături faciale, ceea ce face această metodă mult mai practică pentru detectarea bolilor,” a continuat experta.
Ce simptome are acromegalia
La fiecare 100.000 de persoane, acromegalia afectează aproximativ 8 până la 24 de indivizi.
Simptomele frecvente includ umflarea extremităților, dureri de cap și modificări ale feței, însă pentru că aceste schimbări apar treptat, diagnosticarea timpurie rămâne dificilă. Aproximativ un sfert dintre pacienți se confruntă în prezent cu întârzieri de diagnostic care depășesc 10 ani.
„Acest studiu susține ipoteza noastră că acromegalia poate fi diagnosticată folosind doar imagini ale mâinilor, cu o acuratețe comparabilă cu cea raportată pentru diagnosticul bazat pe imagini faciale realizat de inteligența artificială,” au scris experții în studiu.
Chiar și așa, acest nou instrument AI nu înseamnă că specialiștii umani nu mai sunt necesari. Acromegalia nu e diagnosticată exclusiv pe baza aspectului vizual. Endocrinologii analizează și modificările vocii, expresiile faciale, markerii biochimici, precum și istoricul medical al pacientului.
O astfel de analiză completă nu va dispărea. Însă un nou instrument de inteligență artificială ar putea completa procesul și îl poate accelera.
„Capacitatea unui astfel de model de a ajuta furnizorii de servicii medicale care nu au pregătire specializată reprezintă un pas important înainte în acuratețea diagnosticării și în promovarea accesului echitabil la servicii medicale,” concluzionează autorii studiului care a fost publicat în The Journal of Clinical Endocrinology and Metabolism.
