Sfântul Ierarh Nifon, patriarhul Constantinopolului, pomenit în calendarul creștin ortodox la 11 august, s-a născut în Grecia la începutul secolului al XV-lea, numele din botez fiind de Nicolae.
A intrat din tinerețe în viața monahală. A fost hirotonit diacon și preot în Muntele Athos la Mănăstirea Dionisiou. După moartea arhiepiscopului Tesalonicului, Sfântul Nifon a fost ales să-i urmeze în scaunul arhiepiscopal. A păstorit aici vreme de trei ani, între anii 1483 și 1486, purtând multă grijă mai ales de cei sărmani, de cei bolnavi și neputincioși, de orice credință ar fi fost aceștia.
În această calitate, de arhiepiscop al Teslaonicului, a participat la Sinodul de la Constantinopol din anul 1484, în care s-au respins hotărârile de unire cu Roma luate la Sinodul de la Florența în anul 1439.
Sfântul Nifon a fost ales să ocupe scaunul patriarhal al Constantinopolului, în anul 1486. A fost alungat din această înaltă demnitate clericală doi ani mai târziu, în 1488, și rechemat în 1489.
În anul 1498 a fost surghiunit la Adrianopole unde l-a întâlnit pe domnitorul muntean Radu cel Mare (1495-1508). Împreună cu acesta a ajuns în Țara Românească unde a organizat viața bisericească a țării. În urma unei dispute cu voievodul muntean, Sfântul Nifon a părăsit Țara Românească, plecând la Muntele Athos, unde a și murit, la vârsta de 90 de ani.
Ajuns la domnie Neagoe Basarab (1512-1521), care îl avusese părinte spiritual pe Sfântul Nifon, a făcut demersuri la Sfântul Munte pentru a-i aduce în țară sfintele moaștele.
Astfel, racla cu moaștele Sfântului Nifon a stat o vreme la Mănăstirea Dealu, deasupra mormântului lui Radu cel Mare. Ulterior din acestea au mai rămas în țară capul și o mâna, care au fost depuse inițial la Mănăstirea Curtea de Argeș, ctitorie a lui Neagoe Basarab, apoi au fost mutate la Mitropolia Olteniei.
