La finele celui de-al Doilea Război Mondial, când rușii se pregăteau să traseze noua graniță cu România, dau peste țiganii din satul Nanu, sus, acolo, în partea noastră cea mai de nord. Se sperie, nu-i vor. Preferă să ”uite” peste 100 de kilometri pătrați, numai ca lingurarii și lăutarii să rămână ”dincolo”. ”Dacă nu erau ei, rușii intrau cam șapte kilometri pe teritoriul actual al țării noastre”, spune Ion Butnaru, primarul din Hilișeu-Horia, comună în care cătunul Nanu își trăiește ultimele clipe
Legendă au ba, faptele-s acestea: după cel de-al Doilea Război Mondial, Uniunea Sovietică se pregătește să traseze noile granițe cu România. Rușii peste două sate de țigani - Tinca și Nanu, bine populate cu rudari, lingurari ori lăutari. Se sperie. Nu-i vor. Așa că preferă să renunțe la aproximativ 100 de kilometri pătrați de pământ, doar ca să scape de ei. Astăzi, din cele două așezări au mai rămas două familii. Și multe povești. Dar frontiera e tot acolo, de 75 de ani.
Prin partea locului, țiganii au fost aduși de către boierul Nanu, cel care avea să dea și numele satului. Conacul său era mare, frumos, cocoțat pe un deal. ”A adus populație rromă din toată țara pe domeniul său, Erau oameni cu anumite abilități, foarte buni meșteri. Au venit tocmai pentru că în zonă era mult lemn, trebuie ca cineva să-l lucreze. La Nanu erau lingurari, buni cioplitori în lemn, dar și lăutari”, povestește, azi, Gabriela Munteanu, fostă învățătoare, omul care cunoaște foarte bine istoria locului. În perioada interbelică, existau peste 30 de gospodării. Casele, ca ale țiganilor, spoite în culori vii. Așa era și Nanu, viu.
Moș Iosub și a sa casă din Nanu. Ultimele suflete de prin partea locului
Când rușii s-au apucat să traseze noile granițe, au dat peste țiganii din Nanu. Au dat peste țiganii din Tinca. ”Peste tot, numai țigani”, glumește Dumitru Iobub, unul dintre ultimii oameni rămași în Nanu. Comuniștii roșii, care nu se speriaseră de tancurile germane, au preferat să nu...riște. Au trasat granița ”peste” cele câteva așezări de rromi rămânând în țara noastră. Bătrânii vorbeau despre o suprafață de peste 100 de kilometri pătrați, lucru confirmat de primarul din Hilișeu Horia, localitate de care ține, acum, cătunul Nanu. ”Dacă nu ar fi existat ei, se zice că granița ar fi înaintat cu șapte kilometri în pământul României”, spune Ion Butnaru, primarul. La această situație s-a ajuns și după ce oficialii sovietici însărcinați cu rapoartele din teritoriu au ”recomandat”, după luni de supraveghere, ca ”localnicii” să nu fie prevăzuți în noua Uniune Sovietică. ”Doamne, ce mai râdeau oamenii din Nanu, că i-au fugărit pe rușii cei fioroși fără pistoale ori puști”, mai spune moș Iosub.
Actuala graniță cu Ucraina, trasată încă de acum 75 de ani și perimetrul despre care se spune că trebuia ”arondat” sovieticilor
După 1960, țiganii, mare parte dintre ei analfabeți, au dorit ca urmașii să afle carte. Costache Bacrău a donat propria locuință, spre a se face școală. Avea două săli. Într-una era clasa, în cealaltă dormea învățătorul. În 1990, s-a plecat spre satele din apropiere, spre orașele cele mari, iar locul s-a depopulat. Azi e plin de bălării, casele, părăsite, sunt căzute la pământ dar borna graniței continuă să se vadă, în același loc, de mai bine de șapte decenii. În Nanu mai viețuiesc doar patru suflete: doi oameni, un cal și o fântână.
Borna și stâlpul ce marchează sfârșitul teritoriului românesc, mai mare, așa cum spun localnicii, cu peste 100 km pătrați
Surse: infobt.ro, Adevărul, Somat tv
Credit foto: Adevărul
Care era, de fapt, numele real al lui Pablo Picasso și câți copii a avut - 14 lucruri pe care nu le știai despre marele ... Reacția unei femei care și-a prins soțul în pat cu amanta, într-o cameră de hotel: ”Cum ai îndrăznit?” ...
