Într-o zi, un om bogat trecea pe stradă când, dintr-o dată, a văzut un bătrânel sărac, care stătea pe treptele unei clădiri. Hainele îi erau murdare, încălțări nu avea în picioare, însă pe fața lui era un zâmbet incredibil.
A vrut să îl întrebe ceva, însă s-a răzgândit și a mers mai departe. A doua zi, omul bogat l-a văzut din nou pe cel sărac. Acesta era la fel de senin și pe fața lui se așternea un zâmbet fericit.
Omul bogat nu reușea să înțeleagă motivul pentru care acest om, care nu avea nimic, este fericit. Așa că a mers la el și l-a întrebat?
„Cum poți să zâmbești când ești așa? Pari foarte fericit.”
Batranelul sarac: „Chiar sunt, om bun.”
Omul bogat: „Si de ce esti fericit? Ai bani?”
Batranelul sarac: „Nu am nimic, om bun. Poate in timpul zilei primesc putina mancare de la trecatori.”
Omul bogat: „Ai casa? Ai familie?”
Batranelul sarac: „Nu am nici casa si nici familie. Sunt liber ca pasarea cerului.”
Omul bogat: „Atunci sigur esti complet sanatos.”
Batranelul sarac: „Nici vorba, om bun. Frigul noptii nu imi poate aduce sanatate… si aproape toti dintii mi-au cazut.”
Omul bogat: „Atunci nu inteleg… de ce esti fericit? Poate ca reteta fericirii este utila si pentru mine. Eu am totul, dar sunt nefericit.”
Batranelul sarac: „Dumnezeu nu ofera niciodata unei persoane mai multe provocari decat poate duce. Eu accept ceea ce sunt, unde sunt si ce se intampla cu viata mea. Sunt recunoscator pentru ca traiesc si, daca este necesar, infrunt fiecare problema cu rezistenta, rabdare si zambete. Inteleg ca Dumnezeu vrea sa ma puna la incercare. Nu am nimic, dar sunt fericit pentru ca viata nu este despre a avea ceva. Viata inseamna sa te trezesti dimineata si sa mergi mai departe orice ar fi.”
