"Pentru a elimina orice dubiu asupra viziunii dumneavoastra asupra evenimentelor, la intrebarea daca la vremea respectiva ati fi dat ordin armatelor romane sa treaca Prutul nu v-a trebuit nicio clipa de reflectie ca sa raspundeti categoric «DA». Un «DA» motivat, la fel ca si Ion Antonescu in urma cu 70 de ani, de respectul si datoria fata de un ALIAT si de dorinta de a recupera teritoriul pierdut in urma unui rapt"
"Aliatul pe mana caruia a mers Ion Antonescu si caruia i-a ramas fidel pana in ultima clipa, tragand Romania in cea mai dezastruoasa aventura din Istoria ei, s-a numit Hitler si Germania nazista. Respectarea obligatiei fata de un asemenea aliat il poate absolvi pe Ion Antonescu de judecata neiertatoare a Istoriei? Si puteti declara astazi fara sa va cutremurati ca impartasiti fara rezerve optiunea lui Antonescu si ca, in locul lui, ati fi procedat la fel? Chiar nu stiti nimic din tot ce a insemnat «programul politic» al Führer-ului si nu stiti ca teritoriu romanesc pierdut in urma Acordului intre Hitler si Stalin (Ribbentrop-Molotov) si care trebuia recuperat nu se intindea decat pana la Nistru si ca la eliberarea Basarabiei si a Bucovinei de Nord, in iunie 1942, Maniu si Bratianu, impreuna cu alti fruntasi ai partidelor istorice, l-au conjurat pe Antonescu sa se opreasca la granita recunoscuta a Romaniei? Sunteti in stare sa realizati macar si pentru o clipa imaginea apocaliptica a lumii, daca victoria finala i-ar fi apartinut lui Hitler si aliatul lui Ion Antonescu?! Care ar fi dupa dumneavoastra pozitia bine-meritata a lui Ion Antonescu intr-o Istorie in care s-ar face dreptate si s-ar proceda la o «asezare corecta a valorilor»?"
"Nu am sa insist nicio clipa asupra limbajului inacceptabil cu care va permiteti sa vorbiti pana si despre Rege. Ce ma oripileaza este capacitatea de a rastalmaci si nesocoti fapte asupra carora Istoria, prin documente si analize produse de personalitati stiintifice de necontestat, din intreaga lume, s-a pronuntat in modul cel mai limpede si cel mai argumentat. Decizia Regelui Mihai, covarsitoare ca importanta in derularea operatiunilor in finalul celui de-al doilea razboi mondial, de a-l aresta pe Ion Antonescu si de a rupe alianta cu Hitler, a marcat o sansa de ultima ora pentru ca Romania sa atenueze intr-un fel oprobriul de care s-a acoperit in momentul in care s-a inregimentat in randurile Axei.
Incercarea de a minimaliza importanta istorica a rolului jucat de rege in implinirea actului de la 23 august si de a-i arunca in carca culpa abdicarii, ca si cum ar fi existat sacrificiu la indemana oricarui muritor care ar mai fi putut opri mersul implacabil al cotropirii tarii de regimul impus de la Moscova, dincolo de stupoare cred ca obliga orice cetatean constient al Romaniei sa-si dea un raspuns ferm la intrebarea: «Mai pot sa am incredere in discernamantul si in dreapta judecata a presedintelui tarii?» In ceea ce ma priveste, cu o amaraciune pe care nu vi-o ascund, raspunsul este NU"
Ion Iliescu: "Vanghelie ramane presedintele PSD Bucuresti. Organizatia nu a fost dizolvata"... Marian Vanghelie: Daca esti pampalau, PSD "te ejaculeaza"...
