Un mister vechi de doua decenii: conflictele dintre romani si maghiari

SCENARII EXTERNE
Cele mai dramatice explicatii date acelor evenimente invoca existenta unor scenarii externe care ar fi urmarit dezmembrarea Romaniei in urma unui razboi interetnic. Si nu este exclus ca acestea sa aiba un sambure de adevar. Prezenta ziaristilor straini veniti exact in ajunul evenimentelor a fost o actiune de tip "punct ochit, punct lovit".

Reporterul irlandez care a filmat si a raspandit apoi in lume scenele violente de la 20 martie, inclusiv agresarea lui Cofariu, a sosit la 19 martie, cand si-a rezervat camera la hotelul din oras pentru o singura zi. Fapt care arata ca, la fel ca toti ceilalti ziaristi straini veniti acolo brusc, si el stia ce avea sa urmeze. La fel cum toti stiau ca acele imagini cumplite, care-i incriminau doar pe romani, vor avea un impact deosebit asupra opiniei publice internationale.

In acest sens ne putem aminti ca dezmembrarea Iugoslaviei a fost precedata de un "razboi" mediatic asemenator, care i-a prezentat pe sarbi ca agresori ai celorlalte nationalitati pasnice. Deosebit de impresionanta, agresarea "maghiarului" Mihaila Cofariu putea juca atunci rolul de imagine-emblema si prim episod al unui asemenea razboi de imagine.

DIVERSIUNE SAU INCOMPETENTA?
O a doua explicatie, credibila si ea, este ca zvonurile si diversiunile care au dus la escaladarea conflictelor erau lansate de fosti ofiteri de Securitate, atat romani, cat si maghiari, care s-au implicat in mod egal in evenimente doar pentru a demonstra noii puteri politice ca sunt inca utili, iar serviciile lor trebuie folosite in continuare. Clar este un singur lucru: dupa doar cateva zile, avea sa ia fiinta SRI, serviciul secret mostenitor direct al Securitatii.

Incompetenta celor pusi la carma locala este si ea o alta explicatie credibila. La fel ca in cazul celor de la FSN, si liderii UDMR proveneau tot din esaloanele doi si trei ale PCR. Motiv pentru care si acestia aveau toate motivele sa se faca remarcati de conducerea centrala de la Bucuresti. La un moment dat, ambele tabere au cerut insistent venirea lui Ion Iliescu la fata locului, unde sa-si exercite rolul de mediator al conflictului.

Exista marturii ca, in dimineata de 20 martie, viitorul presedinte al Romaniei a vorbit la telefon, "pe firul scurt", cu generalul Scrieciu, presedintele Consiliului Judetean a CPUN-ului local, caruia i-a si spus ca vrea sa vina in oras, sa incerce sa dezamorseze conflictul. Scrieciu i-a spus insa ca situatia este sub control si ca venirea lui acolo nu mai este necesara. Cat a fost de bine tinuta situatia "sub control" avea sa se vada peste doar cateva ore, cand escaladarea conflictului avea sa se soldeze cu oameni morti si raniti, plus pagume materiale de mari proportii. Cui a folosit pana la urma conflictul in care a fost atrasa populatia din ambele etnii? Nu am aflat niciodata! Incurcate au fost, si au ramas pana in zilele noastre, "caile politicii".

RAPORTUL "COMISIEI MANZATU"
In lunile si anii care au urmat, evenimentele de la Targu-Mures au fost cercetate de numeroase comisii care si-au intocmit propriile rapoarte. Au existat rapoarte ale comisiilor parlamentare, ale UDMR, ale Uniunii "Vatra Romaneasca" si ale catorva organizatii ale societatii civile. Fiecare raport cu propriile concluzii. Printre acestea, Raportul "Comisiei Manzatu" a fost cel care a reusit cea mai completa radiografie a zilei de 20 martie 1990. "Au fost ranite 269 de persoane, dintre care 135 de nationalitate romana si 33 de nationalitate maghiara. Plus un ziarist englez. Au fost devastate sediile filialelor Uniunii «Vatra Romaneasca», Hotel «Grand» si Restaurantul «Furnica». Au fost incendiate sau distruse cu lovituri de topor 19 autobuze, autocamioane si autobasculante, cu pagube materiale de 2,2 milioane de lei.

Tot articolul, in Jurnalul National