A cucerit culmi pe tărâmul artei teatrale, suport fiindu-i credinţa în profesiunea pe care şi-a ales-o şi căreia i s-a dedicat zeci de ani. A creat peste 100 de spectacole mari - amprente pe memoria publicului. A cugetat asupra teatrului prin comunicări, conferinţe, ateliere, dialoguri, susţinute aici şi în diverse ţări, dar şi lăsând în volum bucăţi de „file îngălbenite” din caietele sale de regie, de „file albe pentru viitor”, descriind totodată „itinerarii teatrale” sau aducând „omagii” oamenilor din viaţa sa. A scris fascinant despre teatru, despre zeii lui, despre muze. A descoperit artişti – fie că i-a căutat, fie că i-a găsit întâmplător; pe mulţi i-a format, cu mulţi a mers până la răscruci de drumuri. A învăţat de la unii şi i-a învăţat pe alţii. Erudiţia ei înmagazinează tezaure ce ţin de această artă considerată efemeră.
După absolvirea Facultăţii de Teatru a ajuns la Iaşi, la Naţional, unde, după cum mărturisea, a fost foarte fericită, căci "am făcut multe spectacole, unele incredibile, printre care şi «Bolnavul închipuit» sau «Istoria ieroglifică»”. În acea perioadă, 1970-1975, a pus în scenă texte şi la Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ. Apoi a plecat de la Iaşi la Bucureşti, unde a montat la Teatrul Bulandra, la Teatrul Mic, dedicându-se şi pedagogiei la Institutul de Teatru şi Film, şcoala în care a rămas vreo trei decenii.
A lăsat urme frumoase şi la Studioul Casandra: în 1979, a pus în scenă, cu studenţii, „Romeo şi Julieta” de Shakespere, cu Adrian Pintea. Acel spectacol s-a jucat în Anglia la un festival, iar după reprezentaţie Pintea a fost dus de public pe braţe, de la teatru până la hotel.
Cu totul specială pentru Cătălina Buzoianu a fost „epoca” Teatrul Mic. Între 1979 şi 1985, în calitate de prim-regizor permanent, a înregistrat aici succese remarcabile.
Publicul îşi aminteşte de „Să-i îmbrăcăm pe cei goi” de Pirandello, „Maestrul şi Margareta” de Mihail Bulgakov, „Yvona, principesa Burgundiei” de Witolt Gombrowicz, „Dama cu camelii” de Alexandre Dumas ş.a.
A revenit la Teatrul Bulandra (din 1985, regizor permanent). Dacă în 1975 aici făcuse „Hedda Gabler” de Ibsen, când a revenit a montat „O dimineaţă pierdută”, după romanul Gabrielei Adameşteanu, un succes teatral despre care se vorbeşte şi astăzi. Au urmat, mai târziu, „Uriaşii munţilor” de Pirandello, „Merlin” de Tankred Dorst, „Patul lui Procust”, după Camil Petrescu, „Copilul îngropat” de Sam Shepard, „Petru” de Vlad Zografi; „Mutter Courage” de Bertolt Brecht.
A continuat şi la Mic – unde înainte făcuse istorie – cu alte titluri, printre care „Pescăruşul” de Cehov, „Spirit” de Margaret Edson, „Lolita” de Vladimir Nabokov, „Cum gândeşte Amy” de David Hare, „Furtuna” de Shakespeare.
Dar în 1990 i s-au deschis uşile şi în alte teatre: la Theatrum Mundi a regizat „Teatru descompus” de Matei Vişniec, „Levantul”, după Mircea Cărtărescu; la Comedie - „Fuga” de Mihail Bulgakov; la Teatrul Levant - „Pelicanul” de August Strindberg; la Teatrul „Maria Filotti” din Brăila - „Chira Chiralina” şi „Mediterana”, după Panait Istrati; la Teatrul Evreiesc de Stat - „Golem” de Leivik; la Teatrul Dramatic din Constanţa - „Penthesyleea”, după Kleist. A montat şi în Polonia, Israel, Franţa.
"Lucrurile se fac până la capăt sau nu se fac deloc", declara regizoarea Cătălina Buzoianu în 2010, când îşi declara oficial retragerea de pe scena românească. Dar artistul, omul Cătălina Buzoianu a rămas permanent aproape de fenomenul teatral al ultimilor ani, urmărindu-l şi colaborând ocazional cu artişti din mediul independent.
A educat şi pregătit cu exigenţă şi, în acelaşi timp, cu multă căldură umană generaţii de regizori, printre ei Mihai Măniuţiu şi Alexandru Dabija. De adăugat că acestui minunat om, care este Cătălina Buzoianu, i se datorează venirea în România a regizorului Yuri Kordonsky.
A scris trei cărţi: „Novele teatrale”, „Vaporul interior” şi „Mnemosina, bunica lui Orfeu”.
Ultimul spectacol coordonat artistic de distinsa doamnă Cătălina Buzoianu a fost în 2018 „A(m) iubi(t) iubirea” – un florilegiu din poeziile Ninei Cassian, jucat la Muzeul Literaturii Române din Bucureşti.
A fost premiată, înainte de 1989, în ţară - Premiul Academiei Române, dar şi în străinătate - în Anglia, Polonia. După 1990 a obţinut mai multe premii anuale UNITER, premiul pentru întreaga activitatea regie, precum şi premii la Festivalul Naţional de Teatru, unde i s-au jucat mai multe spectacole. In 2018, a fost decorată de preşedintele României cu Ordinul Naţional „Serviciul Credincios” în grad de Comandor, la propunerea Festivalului Naţional de Teatru.
Din respect, admiraţie şi consideraţie pentru această mare personalitate a culturii române care a influenţat profund scena autohtonă în ultimii 50 de ani, Festivalul Naţional de Teatru i-a dedicat regizoarei Cătălina Buzoianu ediţia cu numărul 28.
Sursa : news.ro
Luiza Melencu nu a apucat să scoată banii pentru care plecase de acasă! Mama fetei, noi dezvăluiri: ”Am făcut cerere dup... Tineri care au provocat un accident rutier, în Mamaia, incapabili să articuleze vreun cuvânt :”Măi, băieți, ce ați băgat...
