Urmărește A1 pe DiscoverCu gândul la vieţile pierdute, au cântat la chitară, apoi s-au plimbat în tăcere şi au aprins lumânări în faţa clubului mistuit de flăcări. În total, 65 de tineri au murit: 64 ucişi de fum şi foc, iar ultimul, doborât de suferinţă, la un an şi jumătate de la incendiu.
O baladă a durerii şi un marş al tăcerii, în care s-au unit sute de oameni. Au pornit împreună din Piaţa Unirii, până la fosta fabrică Pionierul. Acolo, au aprins lumânări lângă fotografiile celor 64 de îngeri ucişi în Colectiv.
Supravieţuitorii s-au întors şi ei în locul care le-a schimbat destinele. La doi ani de la tragedie, continuă şi acum lupta. "Vreau sa termin cu operaţiile, să mă simt liberă să fac lucruri şi să revin acasă", spune Adina Apostol.
Sunt planurile celor mai norocoși din noaptea Colectiv. Supravieţuitorii care au trecut pe lângă moarte. "A venit flacăra peste noi şi am leşinat de durere, am văzut cum mi se topea pielea pe mâni". Adina trăiește şi acum între două lumi: Belgia este acum acasă pentru ea. Medicii de acolo au salvat-o. În România, vine doar să-şi încarce bateriile. Niciodată singură.
La fel ca ea, Corina încearcă să uite tragedia, dar nu poate deocamdată. "În câteva secunde mi-am văzut filmul vieţii, ca în filme, am realizat că o să mor, eram împăcată, m-am întors cu spatele după ce mi-am stins părul, cu gândul să fiu recunoscută. Să nu-mi ardă faţa, eram sigură ca nu o să supravieţuiesc".
Dar a supraviețuit. A ajuns conștientă la spital și, după câteva săptămâni de tratament în Marea Britanie, s-a întors acasă.
Pe ei, Colectiv i-a schimbat definitiv. Acum, aşteaptă şi acum schimbarea cea mai mare. Cea a României.
