Mesajul postat de medicul chirurg Laurenţiu Beluşică a iscat un val de reacții din partea colegilor din comunitatea medicală din România. Pro sau contra celor expuse de acesta, tabloul creat arată un sistem medical ce trebuie să se vindece pe sine înainte de a putea ajuta pacienții.
Acuzații sunt extrem de grave. „Au ajuns să ascundă şi să fure investigaţiile paraclinice pentru a evita contactul iminent cu astfel de pacienţi dificili”. Cum e posibil așa ceva? Ce se întâmplă cu oamenii ăștia? Când ajung în spitalele mari, se mai poate face ceva pentru ei? Sau este deja prea târziu?
Câteva dintre răspunsurile medicilor:
Ne întoarcem la șpagă?
Când boala se agravează, nu mai sunt pacienţii dumnealor
„Este o realitate! Sunt internista într-un spital clinic judeţean de urgenţă!! Şi nu e nici un secret: la Galaţi. Este adevarat că tot timpul, şi mai ales noaptea, după orele 1, ajung la noi pacienţi în stare foarte gravă, trimişi de la spitalele Tecuci şi Tg.Bujor. Gărzile noastre sunt, oricum, supraaglomerate, pentru că în afară de noi, câţiva internişti, nimeni nu face vreo gardă!!!! Asigurăm garda pe vreo 8 secţii (inclusiv oncologie şi gastroenterologie). E binecunoscut că nu au cu ce trata cazurile grave şi complicate (că nici noi nu prea avem.....), dar sunt şi pacienţi care pot fi, totuşi, internaţi si trataţi. Să nu mai spun de spitalele CFR şi Militar care sunt "de fiţe". Tratează acolo pacienţi fără prea multe complicaţii. Când boala se agravează, ciroza devine necompensată, iar insuficienţa cardiacă ireductibilă, nu mai sunt pacienţii dumnealor”, a fost răspunsul unui medic inetrnist.
