Urmărește A1 pe DiscoverIon Iliescu este acuzat de procurorii militari că el este cel care a dat ordinul pentru evacuarea în forţă a manifestanţilor din Piaţa Universităţii, inclusiv prin folosirea unor muncitori din marile întreprinderi din Bucureşti.
Mineriadele au fost folosite ca instrumente de represiune de gruparea politică instalată la putere în România imediat după căderea lui Nicolae Ceaușescu.
Preluată din recuzita stalinistă, Mineriada a însemnat asmuțirea unei categorii sociale, împotriva altora, pe fondul propagandei prin care muncitorii erau îndemnați să li se opună intelectualilor. A rămas celebră în epocă lozinca muncitorilor de la una din întreprinderile bucureștene care strigau „Noi muncim, noi nu gândim”.
Acest slogan a conturat, practic, primii ani ai României postcomuniste, în care Iliescu a încercat să mențină țara sub pulpana Moscovei și să amâne instalarea principiilor democratice și a economiei de piață.
Pe 20 mai 1990 au avut loc primele alegeri așa-numite libere, cu toate că televiziunea română, care deținea supremația pe piața mediatică, era arondată puterii. Ion Iliescu a câștigat primul scrutin prezidențial, cu peste 80%.
Încă înainte de alegeri, se desfășura deja fenomenul Piața Universității: mii de oameni care stăteau acolo zi și noapte, cerând aplicarea Proclamației de la Timișoara, care, prin celebrul său Punct 8, cerea ca legea electorală „să interzică pentru primele trei legislaturi consecutive dreptul la candidatură, pe orice listă, al foștilor activiști comuniști și al foștilor ofițeri de Securitate”.
Cu puterea reconfirmată de alegeri Ion Iliescu și guvernul său au pus în scenă sângeroasa Mineriadă din iunie.
Au chemat minerii din Valea Jiului pentru a pune capăt manifestației maraton din Piața Universității. Li s-au pus la dispoziție trenuri speciale, iar odată ajunși la București, înarmați cu răngi, bâte și lanțuri, au bătut zeci, poate, sute de tineri.
Însoțiți de persoane în civil, care le-au arătat drumul, minerii au atacat sediile partidelor istorice și redacțiile ziarelor de opoziție. Din documentele serviciilor secrete şi ale Ministerului Apărării, documente apărute în presa ultimilor 15 ani rezultă că preşedintele Iliescu a cerut armatei intervenția în forță contra demonstranților, distribuirea de muniție către soldați, precum şi utilizarea unor mijloace chimice împotriva celor din stradă.
În plan intern mineriada din iunie 1990 a reprezentat o perioadă de lipsă a libertății presei prin prezentarea unilaterală la unica televiziune din acea vreme(doar din punctul de vedere al puterii FSN ), împiedicarea prin amenințare a apariției ziarului România Liberă.Sediile partidelor de opoziție au fost devastate.
Efectele în plan extern au fost catastrofale, România a fost exclusă de la orice finanțare a organismelor internaționale și a fost întrerupt acordul de asistență cu FMI. Mii și mii de tineri au plecat din țară. Foarte lent, efectele acestea au fost îndepărtate iar încrederea Occidentului, care părea pierdută definitiv, a fost reclădită și România a devenit membru al NATO și al Uniunii Europene.
Cu toate acestea, deși au trecut aproape 30 de ani de la evenimente, dosarul mineriadelor e departe de a fi finalizat.
Răsturnare de situație în cazul tânărului din Gorj infectat cu noul tip de coronavirus. Motivul pentru care rămâne în sp... Încă un caz de coronavirus în România. Pacientul infectat cu Covid-19 se află în Timișoara...
