Intre povestea cailor de la Letea, condamnati la moarte in abatoare si scandalul legat de carnea de cal din lasagna, despre Romania s-a creat impresia, falsa de altfel, ca este un fel de iad al bidiviilor. Europenii, care si asa au o imagine destul de proasta despre tara noastra, isi imaginau herghelii intregi de cai care-si asteptau randul la banda de productie. Doar ca.
Nu se taie cai. Nu de alta, dar caii ne sunt mai necesari pe ogoare sau la carute, decat ne sunt in farfurie. Ca doar nu ne-om apuca sa tragem carutele cu gaste sau cu gaini, ca-n basme. De fapt, calul este motorul care duce in spate viata la tara. Pentru unii oameni, calul trage, calul cara, calul pune mancare pe masa.
Si pana sa tragem concluzia ca pentru romani calul nu este nimic altceva decat un animal bun de munca si atat, sa vedem ce inseamna sa-ti iubesti animalele chiar si atunci cand trebuie sa le muncesti zi lumina. “Ii dau fan, ii dau un pic de lucerna si nu-l fugaresc, nu-l omor si-i dau mai incet, sa imbatraneasca. Si eu sunt batran si el e batran Am nevoie de el ca de ochii din cap”, spune un bistritean. Iar intre cal si proprietar e mai mult decat o relatie tip om-animal. E o adevarata prietenie. Ce alt animal te-ar lasa de bunavoie sa-l calaresti pe drumrile nationale?
Caii sunt si sufletul lui Alex. Are 23 de ani. De la sapte ani a crescut printre cai. Ii iubeste, ii ingrijeste, ii tesala, ii plimba. Alex ne-a spus ca n-ar putea trai fara cai. Sunt viata lui, sunt o a doua familie.
Dar padure fara uscaturi nu exista. In aceste cazuri, caii sunt mai umani decat proprietarii care-i condamna la o moarte nedemna dupa ani de truda sub jugul carutei. Pentru toate aceste fapte, de cele mai multe ori, acesti oameni fara inima primesc o amenda. Nu la fel de usturatoare ca loviturile pe care le aplica cailor cazuti. Desi, judecand dupa cruzimea pe care o arata unui animal nevinovat si fara aparare, ar trebui inchisi intr-un loc unde sa mai vada lumina zilei la Pastele Cailor.
