Urmărește A1 pe Discover„Destepta-te romane” a fost intonat pentru prima data la 29 iulie 1948, in cadrul unei manifestari organizate în Gradina Publică din Râmnicu Vâlcea, în prezent parcul Zavoi.
Având la bază poezia „Răsunet” a lui Andrei Mureșanu, se presupune că a fost scris ca un răspuns la poezia lui Vasile Alecsandri „Către români”. În ceea ce privește autorul real al muzicii pentru „Deșteaptă-te române”, sunt vehiculate mai multe ipoteze.
Una dintre cele mai vehiculate ipoteze îi atribuie muzica pentru imn tot lui Andrei Mureșanu, acesta realizând o versiune ce s-a folosit mai mult în Ardeal.
În numărul 10 din 1894 al revistei „Musa Română” este făcută mențiunea:
Dumitru Georgescu Kiriac a modificat varianta lui Andrei Mureșanu și a transformat melodia din Ardeal într-o variantă mai ritmată și plină de energie care a avut un mai mare succes în „Regat”.
O altă ipoteză vehiculată des îi atribuie muzica pentru „Deșteaptă-te române” lui Gheorghe Ucenescu, elev și colaborator al lui Anton Pann. Acesta a fost rugat de Andrei Mureșanu, cu ocazia unei petreceri, să cânte câteva melodii pentru a-l ajuta să găsească o idee de imn. Una dintre melodiile cântate de Ucenescu a fost „Din sânul maicii mele”.
În acest fel, deși avea 14 ani la acea vreme și abia studia muzica bisericească, Ucenescu s-a considerat „autorul moral” al melodiei.
Anton Pann a fost însă cel care a pus pe muzică versurile poeziei „Un răsunet”, scrisă de Andrei Mureșanu prin 1842. Gheorghe Ucenescu, elev al lui Anton Pann și unul din admiratorii acestuia, ne relatează cum în casa poetului Andrei Mureșanu din Brașov, unde se întâlneau Nicolae Bălcescu, Ion Brătianu, Gheorghe Magheru, Cezar Bolliac și Vasile Alecsandri, cu toții fiind în căutarea unei melodii pentru poezia „Un răsunet”, cel care a găsit melodia „veche, tărăgănată”, dar devenită atât de vibrantă în posterioritate, a fost Anton Pann.
De asemenea, Dumitru Zăgănescu, comisarul de propagandă al districtului Vâlcea din acea perioadă, trimitea un raport către „Ministrul Treburilor din Lăuntrul Țării Românești” în care spunea despre întâlnirea din Parcul Zăvoi:
