Nuestro respeto, Iker!

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Sunt noua, 10, 11 ani de la moartea lui Haldan. O sa se adune 12. Durere in familie, durere in familia dinamovista. Se va merge la Branesti. Undeva la 10-15 camere de luat vederi, sapte aparate foto, 31 de jurnalisti. Se vor calca in picioare morminte, lumanari, coroane, sentimente si aduceri aminte. Alaiul va parca masinile pe aleea din fata, cativa baieti vor alerga inainte, sa prinda si momentul in care "cainii" merg, cu fata, sa-i aduca omagiul Unicului Capitan. Eventual, unii vor intreba daca le sta bine barba, lasata special trei saptamani pentru acest eveniment. Cadre cu ochi plansi, cu mani tremurande, cu candele stinse de vantul tomatic. Si "duble", ca poate plansul nu iese din prima...

A dona = reality show

Altii se duc sa doneze sange. Fotbalul nostru si asa n-are imagine, hai, ca daca tot a venit unul cu ideea, sa rezolvam si cazul asta. Se anunta unde se merge, la ce ora. "Baaaa, purcedem sa salvam vieti, sa veniti toti, sa dati la stiri, pe facebook, pe mail, pe twitter. Pai cine mai salveaza, ba, vieti in tara asta? Noi si SMURDU', atat!". Pac, iar cadre, iar calcaturi in picioare. Nu conteaza ca-s stelsiti, rapidisti ori clujeni. Stau pe patul de spital, mainile le sunt inconjurate de garouri. Asistenta cea dolofana e rugata sa iasa din cadru, omul trebuie sa fie singur in "durerea" lui. "Cum e? Ce simti?" Ofiterul de presa sta cu cartonul pregatit, ca atacantul sa poata citi. "Stiti ce sentiment ma incearca acum? Voi raspunde cu un citat din Talmud. Cel ce salveaza o viata, salveaza o lume intrega!" Zbanggg. O rugaimnte! "Tati, mai bag-o pe asta cu Talmudo ala sau cum il chema, ca n-am avut timp sa dau drumu la camera. Sa o prind si eu ca altfel ma belesc sefii!" Se poate? Se rezolva! Si iar, plansete, jale, si singele care se scurge dintr-un om care are de toate si trece intr-unul care se lupta ca Sfantul Petru sa nu-l aiba, in acea seara, la masa.

Bucurie minus unu

Liga Campionilor. Meci de Liga Campionilor. Real Madrid - Manchester City. 1.000.000.000 de euro pe teren, asta e valoare jucatorilor, insumata, 205 de milioane numai pe banca de rezerve a celor de la Real. 3-2 in ultimele secunde de joc. Cristiano Ronaldo, omul care nu se mai bucura in ultima vreme, se bucura. Colegii lui, cu morcovul pana in minutul 90 plus 3, se bucura. Se bucura si Mourinho cel rece, urla, se da pe gheata, in genunchi, pe gazon, pana ce ala de la Barcelona il face "distrus". Se bucura noua milioane de oameni in patria lui cervantes, audienta meciului. Plus inca alte vreo 20 in intrega lume. Un singur jucator sta impietrit. Capitaanul Iker Casillas. GATA! Televiziunile iberice il iau la rost! Ziarele se chinuie sa dea adevaratul motiv. E nemultumit ca Real l-a multumit pe CR7 si i-a marit salariul. Si lui, de ce nu? E suparat ca Sara s-a dus imbracata la nunta unei prietene intolita, cap-coada, in alb. Toata lumea a atacat-o. Fata draga, alba e acolo doar mireasa, nimeni nu merge costumata asa, ca sa nu epateze. E nervos ca Sergio Ramos, bunul sau prieten, e rezerva. E...Milioane de motive, miliarde de analzie, cancanuri, supozitii, afirmatii, indoieli...

Dar Iker tace. TACE! Ii lasa doua zile pe toti sa-l calce in picioare. "Baaaa, nu-ti mai ajung lovelele, cat dracu vrei sa-ti faca astia salariul sa fii si tu bucuros! Lumea n-are ce manca si voi va bateti care ajunge primul la 25 de milioane?" Si Iker iar tace. Si tace!

Apoi, intr-o dimineata, le spune. "In timpul Campionatului European o mamica, la Gdansk, a venit la mine. Langa ea avea un pui de om. Bolnav de ceva incurabil. INCURABIL. Trebuia sa plece de pe aceasta lume la cinci ani. Acum avea 14 si el se incapatana sa traiasca. Stiti de ce? Vroia sa dea mana cu Iker Casillas, cu mine. Eu eram visul lui, apoi, putea muri! L-am cunoscut! Dawid! Dawid Zapisek. Mi-a dat un ursulet de plus. Pentru tine, Iker, pentru tine!" Si mainile ii tremurau. Isi intalnise visul! A fost cea mai fericita zi din viata lui...

S-a stins marti, in dimineata meciului de un miliard. Iker a aflat. Avea intalnire, pe seara, cu "cetatenii". Partida ucigasa, Realul scartaia ca genunchii lui Ronaldo, dintosul, dupa infinitul de operatii. Dar si-a facut timp sa scrie. Sa trimita condoleante familiei. Sa spuna ca el, campion mondial, european, detinator de Ligi ale Campionilor, de Intercontinentala, de recorduri de selectii, de recorduri de victorii cu echipa nationala, de gagica super misto, de milioane in cont, de masini cu comanda vocala, de ghete si manusi personalizate, el, boierul cu toate acestea, e mandru ca s-a putut fotografia cu Dawid. MANDRU. Atat. N-a spus, nimic, nimanui. Nici lui CR 7, nici lui Mou, nici lui SR.

Doar ca nu s-a bucurat. "Nu puteam face asta cand prietenul meu tocmai urcase la Ceruri!" Prietenul lui...Cel pe care-l vazuse de doua ori in viata, pret de cateva minute.

Seara, o jumatate din Spanie si un sfert din Omenire s-a bucurat ca Real a invins. Ursuletul se jura ca exact atunci l-a vazut pe Iker plangand.

De la mii de kilometri ne daduse noua, celor care cautam senzationalul secunda de secunda, o palma mare cat talpa unui elefant.

Sa fiu al naibii de nu ma ustura si acum...

Foto: Hepta