Nadina - la Observator
La ştiri, eşti tot timpul sub presiune, mereu pe drumuri, mereu în căutarea informaţiilor. Antena 1, spune ea, i-a deschis o poartă şi a poftit-o în familia jurnaliştilor. I-a plăcut şi a decis să rămână, dar nu ca într-o vizită, ci de tot. Au trecut de atunci şase ani şi în decursul lor: "am crescut împreună cu colegii mei, m-am maturizat, am învăţat tot ce ştiu despre televiziune. Am învăţat ce înseamnă gustul succesului şi dorinţa de a fi printre cei mai buni."
Dorinţa de a evolua a purtat-o în 2007 la Bucureşti unde a devenit reporter la Observator, iar câteva luni mai târziu, în paralel, prezentatoarea emisiunii Felicia. "Transferul la Bucureşti a venit pe neaşteptate, dar acum realizez că totul s-a întâmplat la momentul potrivit. Abia atunci mi-am dat seama că am trecut la un alt nivel. Aici am cunoscut jurnalişti adevăraţi de la care am "furat" cât am putut de mult."
Despre Felicia spune că este emisiunea ei de suflet, însă "Observatorul nu este un simplu jurnal de ştiri, e un mod de viaţă pentru noi, echipa, şi pentru telespectatori. Nu este o simpla relatare a faptelor şi a evenimentelor. Ştirile sunt alese cu mare atenţie pentru ca cei care le privesc să se regăsească şi să inteleaga in ce mod îi afectează", povesteşte Nadina.
Este convinsă ca va ieşi la pensie din televziune şi nu se dă înapoi de la niciuna dintre provocările la care o poate supune. De aceea, a acceptat la jumătatea lui aprilie, propunerea echipei Observatorului de a o suplini pe Oana Frigescu Badiu, la pupitrul ştirilor cât aceasta va fi în concediu de maternitate. Încearcă astfel o altă ipostază pentru care se simte deplin pregătită.
Nadina - Omul
Nadina are foarte puţin liber, iar asta pentru că atunci când eşti reporter ştii la ce oră trebuie să ajungi în redacţie, dar de foarte puţine ori, la ce oră vei pleca. Când are două zile libere, profită din plin de ele şi cel mai adesea fuge acasă, la Targu-Mureş. "E ca o oază de linişte, un loc în care traficul nu te ameţeste, iar oamenii nu au uitat să salute şi să zâmbească. Am început să apreciez asta abia după ce m-am mutat de acasă. Mă lupt cu timpul pentru că acasa îmi joacă feste întotdeauna. Iubesc orele şi minutele petrecute cu familia sau prietenele mele, dar niciodată nu sunt suficiente", mărturiseşte Nadina. Îi este dor de vremea în care nu era contra cronometru, de anii de liceu şi de verile petrecute la ţară.
Se delectează citind Pascal Brukner sau Gabriel Garcia Marquez şi ascultă acasă sau în maşină, U2, Robbie Williams, Michael Jackson sau Pink Martini. Îi place karaoke-le şi recunoaşte fără urmă de timiditate sau jenă că cel mai bun karaoke e la ea în masină, dar fără spectatori. „Pentru mine e amuzant, pentru ceilalţi şoferi probabil că e ciudat însă refuz să mă enervez în trafic. De ce să nu-mi fac dimineţile mai frumoase cu o piesă bună?", mai spune ea.
Este o fană înrăită Audrey Hepburn şi, deşi nu i-ar fi plăcut să fi trăit într-o altă perioadă istorică, ar vrea să dea o fugă până în 1961, la Hollywood, să asiste la filmările filmului „Breakfast at Tiffany's". Până când se va inventa maşina timpului şi şi-o va putea permite oricine, revede însă filmul, de fiecare dată cu aceeaşi plăcere.
Foto: Andrei Crăiţoiu
