"Enigma Otiliei", un roman puternic, cu personaje bine conturate

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește A1 pe Discover

Si-a exprimat viziunea critica inca din primele articole semnate in calitate de cronicar, in 1927, in care afirma suprematia criteriului valorii estetice. Sublinia, de asemenea, ca intre critica si creatie nu exista deosebiri de esenta, explicand ca a intelege inseamna a crea din nou. G. Calinescu recomanda si dorea criticilor literari care se iau in serios "sa fi ratat un cat mai mare numar de genuri literare".

"Istoria literaturii romane" a lui Calinescu a aparut in iulie 1941, la putin timp dupa ce Romania intrase in cel de-al doilea razboi mondial. De aceea, poate, a fost intr-o prima faza trecuta cu vederea. Apoi a starnit dezaprobari si acuze, ine¬rente reactii ale unor orgolii scriitoricesti ranite, dar si consecinte ale invidiei sincere. Incet, dar sigur, printre incriminari si treptate opinii favorabile, entuziaste, impunatoarea "Istorie a literaturii romane" ii confera lui G. Calinescu autoritatea si respectul pe care le merita. "Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent, monument de sinteza epica si stiinta inefabila, i-a adus o glorie intretinuta de entuziasti si certificata, indirect, de contestatari, prin vehementa", scrie criticul literar Alex. Stefanescu in "Istoria..." sa.

G. Calinescu isi nedumereste admiratorii atunci cand flirteaza cu autoritatile comuniste. Probabil acest compromis a fost o strategie prin care isi apara opera. Nu stim cat puteau comunistii sa indure apropierea unui intelectual autentic, de prima marime. Cert este ca, in urma unui atac mediatic, a cazut in dizgratie si a pierdut pentru niste ani postul universitar.

UN SPECTACOL DE ERUDITIE SI FANTEZIE
Cu o imensa mobilitate intelectuala alaturata unei exuberante energii vitale, G. Calinescu pastreaza emblema unui autentic spectacol de personalitate. Gesturile profesorului Calinescu, mimica, provocarile intelectuale, cultivarea paradoxului, fanteziile nu erau straine de arta dramatica. A fost un interpret expresiv, original, memorabil. "G. Calinescu transforma publicistica pe teme date in exuberante lectii de estetica. Conteaza nu ce spune, ci cum spune. Formulate de el, adevarurile oficiale se insufletesc, devin altceva si aduc aminte, subversiv, de aerul tare al libertatii dinainte de razboi." (Alex. Stefanescu, Istoria literaturii romane contemporane")

Si-a reluat cariera universitara, de-abia in anul 1964, ca sef de catedra onorific. Iata un tablou viu, care vorbeste despre acea perioada, intr-o evocare puternica si emotionanta, semnata de Sami Damian: "Numai de la distanta l-am vazut pe G. Calinescu, de cateva ori, la Universitate, in sali de cursuri arhipline, asezat pe un scaun departe de catedra, caci nu avea voie sa comenteze opere si autori, ci era constrans sa prezinte fise de arhiva, circumscrise la fapte de biografie. Cu toate ca era un fel de prizonier de lux, in conditii de lucru ingrate si umilitoare, chipul lui era radios, fiind dispus sa alcatuiasca totusi un spectacol de eruditie si fantezie, cu rasturnari neasteptate". (Sami Damian, "La ora 12 ziua. Eseu despre romanele lui G. Calinescu", Ed. Du Style, 1995)

FELIX SI OTILIA
Roman de factura balzaciana, "Enigma Otiliei" (aparut in 1938) proiecteaza pe fundalul unui Bucuresti idilic, plasat inaintea primului razboi mondial, povestea de dragoste dintre Otilia Marculescu si Felix Sima. In acelasi timp se dezvolta intriga provocata de lupta pentru mostenirea averii rentierului Costache Giurgiuveanu, tutorele Otiliei. Felix, tanar student medicinist, intelectual, idealist, este indragostit de enigma¬tica, rasfatata, indecisa, capricioasa Otilia. Ea este exponenta misteriosului si seducatorului etern feminin.

In povestea dintre cei doi exista si mosierul Leonida Pascalopol, barbat in toata firea, generos, spirit fin, matur, altruist, care simte pentru Otilia o iubire pe jumatate paterna. In distributia romanului se afla o galerie de caractere bogate, desenate cu mana sigura, in tuse puternice, de neuitat. Mos Costache este un avar afectuos, caruia ii pasa totusi de Otilia si de Felix; sora lui, Aglae, este de o inversunare feroce, ginerele acesteia, Stanica Ratiu (din speta lui Dinu Paturica si a lui Tanase Scatiu), este arivistul agresiv, fara scrupule, capabil de orice josnicie pentru a pune mana pe banii batranului. Nevasta lui, Olimpia, fiica Aglaei Tulea, este o femeie plata, moale, vaga, plictisita, pe care nu ti-o poti imagina decat cascand.

Citeste articolul integral pe jurnalul.ro

Sursa foto: Muzeul Literaturii Romane