Razboiul de Independenta: Pe 30 august 1877 dorobantii au ridicat tricolorul romanesc deasupra redutei otomane Grivita

Atacul concertat ruso-roman asupra cetatii Plevna a esuat in fata puternicului sistem defensiv otoman. Astfel, in strategia convenita de partile rusa si romana, la 29 august/10 septembrie 1877, armatei romane ii revenea sarcina de a cuceri reduta Grivita, considerata elementul de rezistenta al aliniamentului de la Plevna.

In ziua de 30 august 1877, la orele 15, maiorul George Sontu, sub comanda caruia se afla primul batalion din Divizia 3 ce deschidea atacul, a intreprins primele actiuni ofensive. Lipsa hartilor si a referintelor privitoare la structura sistemului defensiv otoman din fata Plevnei a ingreunat misiunea trupelor romane. Situatia din teren arata cu totul diferit fata de informatiile existente, Divizia 3 infanterie actionand impotriva unei alte redute, despre existenta careia nu se stia si care va fi numita ulterior Grivita 2.

Combatantii au fost nevoiti sa se deplaseze spre baza vaii largi de mai bine de 500 m, sub focul continuu al soldatilor otomani si in conditii meteorologice nefavorabile. Situatia neprevazuta a influentat si actiunile Diviziei 4, care, teoretic, urma aceeasi tinta, dar inainta dintr-o directie diferita. Atacul acesteia se va indrepta catre reduta Grivita, numita ulterior Grivita 1.

Trupele romane au efectuat trei atacuri nereusite asupra redutei, soldate cu pierderi importante si cu retragerea pe pozitii mai sigure. Abia un al patrulea asalt, realizat prin invaluire si din doua parti, care a beneficiat si de sprijin rusesc a reusit sa-i alunge pe turci din din dispozitiv si sa-si adjudece victoria. Ramasitele garnizoanei otomane au parasit locatia si s-au indreptat catre Grivita 2, abandonand in mainile armatei romane echipamente militare, 2 tunuri care au fost aduse la Bucuresti si care vor incadra statuia lui Mihai Viteazul, raniti si hrana.

„Sub focul cel mai viu al inamicului ati infruntat moartea cu barbatie, ati luat o reduta, un drapel si trei tunuri. Tara va va fi recunoscatoare de devotamentul si abnegatia voastra [...]; desi am avut simtitoare pierderi, desi deplang cu voi bravii camarazi cazuti pe campul de onoare, dar sangele varsat nu va fi in zadar; dintr-insul va rodi marirea si independenta patriei.”, a sunat ordinul de zi nr. 58, 5/17 septembrie 1877 al principelului Carol I.

La Grivita a fost o prima victorie pentru obtinerea independentei de stat de sub suzeranitatea otomana.Vor mai urma si cele de la Rahova, Smardan, Opanez, Plevna si Vidin, care au dus la infrangerea finala a turcilor. Si astfel, Romania va reusi sa-si obtina independenta, platita cu sange, si consfiintita international la Congresul de pace de la Berlin, din anul urmator.