Mulți dintre români îl așază pe Toma Caragiu pe piedestalul celui mai valoros actor român al tuturor timpurilor. Dincolo de genialitatea pe care o arăta atunci când reflectoarele se năpusteau supra lui, Toma a fost un om cu multe calități și câteva defecte.
Dacă ar fi să privim lucrurile din perspectiva singurului său copil, marele defect al uriașului actor a fost acela că teatrul nu i-a permis să fie tatăl perfect pe care și l-a dorit Doina, unica sa moștenitoare.
Pentru Caragiu, scena a însemnat totul. A trăit fiecare rol cu intensitate, a iubit fiecare personaj cu ardoare, transformându-și reprezentațiile în adevărate capodopere actoricești.
Odată părăsit registrul profesional, datele poveștii noastre se schimbă radical, actorul perfect fiind, până la urmă, un om cu bune și cu rele, iar descrierea perfectă a lui Caragiu-omul pare să-i aparțină fiicei sale: „El ca tată a fost tată până pe la 4 ani, apoi a fost pensie alimentară și, de câteva ori pe an, vizite, ori eu, ori el. Dar nu a fost așa cum e un tătic. În momentul în care parinții sunt despărțiți, relațiile nu mai sunt ca într-o familie”.
Toma a avut două căsnicii. În primii ani de cuplu, cu actrița Maria Bondar, cei doi au decis să înfieze o fetiță pe care au botezat-o Doina, dar, din păcate, micuța nu a reușit să se bucure de frumusețea unui cămin călduros decât puțin timp. Caragiu și Maria au divorțat, actorul continuându-și viața lângă Elena, cea care avea să-i fie parteneră până la abrubta sa moarte consumată în martie 1977.
Într-un interviu acordat Jurnalului Național, Doina Caragiu a povestit, cu lux de amănunte, cum s-a petrecut ruptura dintre cei doi părinți ai săi: „ Tata a fost întotdeauna un iubitor al sexului frumos, iar femeile alergau după el, mai ales după ce a devenit cunoscut. Si-atunci a înșelat-o pe mama cât a putut. Or, mama n-a putut suporta decât vreo 12 ani, s-a îmbolnăvit de nervi, nu mai putea să doarmă și a divorțat de el. Tata s-a recăsătorit cu Elena Bichman, după două săptămâni. A primit ce a meritat, căci noua soție i-a facut ce-i făcuse și el mamei. Ca sa vedeți cum era... Au fost la o petrecere, stăteau la masă: aici mama, aici el, alături o altă femeie. Îi spunea mamei "Bebe, te iubesc!", se întorcea la femeia de lângă el și îi dădea întâlnire aleia. Cum să reziști cu așa un om? La teatru, toate actrițele îi ieșeau din cabina râzându-i în fața mamei. El era director la un moment dat, iar ele, pentru un rol, mai făceau și alte chestii.”
O descriere nefardată și poate prea dură pentru milioanele de români care l-au adulat pe Toma pentru geniul său actoricesc, dar care vine să confirme încă o dată că marile personalități au avut mereu slăbiciuni lumești peste care nu au putut trece toată viața.
După despărțirea de Maria Bondar (Bebe), Toma a dispărut aproape total din viața micuței Doina. Vizitele s-au rărit, iar la un moment dat au încetat să mai existe, spre dezamăgirea fetei, care recurgea la tot felul de metode pentru a-și vedea celebrul tată: „Cand mi-era dor de el, mă duceam și-l vedeam. Eu am învațat la Zoia Kosmodemianskaia. Am stat la internat din clasa I până într-a V-a. A fost o mare durere pentru mine să n-am parinții aproape. Vedeam copiii că sunt cu mămica, cu tăticul, numai eu singurică... Dar... geamurile de la internat dădeau în aceeași curte cu ferestrele cabinelor de la Teatrul Bulandra. Când mi-era dor de tata și voiam să-l văd, ma cățăram pe gratii si ma uitam spre cabina lui.”
Și dorul a continuat s-o macine până astăzi pentru că destinul a punct capăt și ultimei speranțe de a mai reînnoda relația pe care a avut-o cu tatăl său. În fatidica seară de 4 martie 1977, Toma Caragiu a fost prins sub dărâmăturile clădirii în care locuia și și-a pierdut viața într-un mod cumplit.
Despre acea zi blestemată, Doina Caragiu spunea: „Eram cu mama in Bucuresti. Noi am crezut ca el este la spectacol, la Titu, nu acasa la el. Noi stateam la o casa in Colentina, o cladire sigura... Daca era cu noi, nu ar fi patit nimic... Apoi, a doua zi am primit telefon de la Nelu Adam, varul lui tata, care-i era foarte apropiat. El l-a gasit, a lucrat cateva zile la daramaturi. Spunea Nelu ca a trebuit sa-l desfaca la pantaloni, altfel nu se mai cunostea daca-i femeie sau barbat. (plange iar). A fost cumplit, cel putin pentru mama. Ea l-a iubit toata viata, chiar daca au divortat. Am crezut ca moare si ea atunci. Mama era mai credincioasa. Spunea: "Eu m-am casatorit cu el in biserica, este sotul meu pana mor".
Doina Caragiu despre tatăl său...
... un mare pescar si un mare fricos. Daca-i aratai un soricel, lesina. Era un ateu convins. Parintii mei erau prieteni cu parintele Galeriu. Mama si parintele incercau sa-l convinga sa creada in Dumnezeu, dar nu aveau spor. Totusi, de fiecare data cand intra in scena, tata isi facea cruce.
... „Nu mi-a placut niciodata viata lor. Îi așteptam până la 3-4 dimineata sa vina acasa. Eu am avut mereu ba o femeie, ba alta care ma cresteau, ori stateam cu matusa. Ma trezeam noaptea si pipaiam perna de langa mine sa vad daca au venit”
