Gipsy, da, manele, ba!

Lui Romeo Marin i se mai zice si Romeo Namol, pentru ca bunica-su, cand a venit in Bucuresti, in 1940, si cand nu era asa cunoscut, tot ii dadea intruna cu o melodie: "Am cazut intr-un namol/ N-aveam nici un ajutor/ Sa-mi dea mana sa ma scol". A fost singurul pe care Damian Draghici, cand a venit in Romania de si-a facut trupa (Damian & Brothers), nu l-a pus la incercari. Adica nu l-a supus la casting.

Publicat: Sambata, 27 Martie 2010, 00:00 | Actualizat Miercuri, 04 Iulie 2012, 12:53

Acum, "Damian & Brothers" nu mai e, iar Romeo a decis sa-si faca trupa impreuna cu alti tigani. O trupa, ca sa zic vorba aia, de sine statatoare.

"Romy Gipsy Style" vrea sa impleteasca vechea muzica lautareasca cu ritmuri ce la prima vedere par incompatibile: jazzul cu muzica irlandeza si flamenco. Mircea Trandafir, alias Vijelie (voce), Irinel (voce), Bety Printesa (voce), Mirela Nasturica (voce), Elvis Nasturica (clape), Adita Chiriac (clarinet), Catalin Fundament, alias Spaniolu' (chitara), Vily (percutie), Marius Vlad (tobe), Ciprian (bass), Costelus (acordeon).

"Noi suntem lautari din tata-n fiu, am avut parinti lautari, bunici lautari, strabunici lautari si nu exagerez daca spun ca avem 150-200 de ani de lautarie. La noi, in comuna, jumatate erau lautari. in familiile noastre, copiii nici n-apuca bine sa mearga pe picioare, ca, gata, si incep sa invete un instrument, de obicei ce stie tatal sau bunicul, aia il invata si pe copil."

Lui Mircea Trandafir, zis si Vijelie, mai drag i-a fost acordeonul, decat vioara pe care o stia tatal sau, asa ca a dat-o bine pe acordeon. Acum e beton, desi el ti-ar spune probabil ca le canta binisor. Vorba colegului meu Dan Marinescu, "asa tigani, iti vine sa-i clonezi".

Articolul continuă după reclamă

NICIODATA PLAY-BACK PE LAUTAREASCA
Ce-i drept, intr-o lume in care imaginea tiganului a ajuns sa se suprapuna cliseic pe uraciune si pe fapta demna de atentia penala, un astfel de grup contrariaza prin bun-simt, umor si simplitate.

Vorbim despre muzica lautareasca adevarata si despre cum o percep cei mai tineri dintre spectatori. O intreb pe Mirela Nasturica daca mai crede in viitorul muzicii lautaresti, in contextul acestor vremuri electronice. Nu are nici o indoiala ca are sa reziste mult si bine, la fel cum rezista, de pilda, muzica populara adevarata.

"Muzica adevarata n-are cum sa piara. Aia care nu vine de nicaieri, aia n-are cum sa reziste. Uita-te la manele. Nu vezi cum dispar manelele? si manelistii... Pe unii dintre ei ii vad acum in costume populare, semn ca maneaua nu mai trece asa cum trecea odata si ca muzica populara, aia da, rezista si acum si o sa mai reziste mult si bine de acum inainte. Nu spun ca nu-mi plac manelele. Sunt manele care-mi plac si manele care nu-mi plac. in fond, fiecare are dreptul sa asculte ce muzica vrea el." Mda. M-am gandit de multe ori la indignarea superioara, de intelectual bengos, ca reactie la acest tip de muzica. Nu zic ca nu e urata maneaua (e, e foarte urata!), dar zic cum zice Mirela: "Fiecare e liber sa asculte ce vrea el".

Prin urmare, nici o indignare pe tema in discutie nu-si gaseste locul, decat in masura in care tema in discutie sfideaza bunul-simt.