Rețetă de baclava autentică. Ingredientele se măsoară în coajă de ou

Deliciile orientale au câștigat inima românilor. Iată cum poți să prepari chiar la tine acasă baclavaua autentică.

Vreme de ani buni, ținuturile românești au fost sub stăpânire otomană. Asta a venit cu multe neajunsuri, însă și cu câteva avantaje. În acest mod au intrat în cultura culinară română multe preparate delicioase.

Alături de rahat, bragă și șuberek, baclavaua este una dintre cele mai populare și mai delicioase produse orientale.

Rețetă de baclava autentică. Ingredientele se măsoară în coajă de ou

Potrivit unei surse, Cairie Rașid, tanti Koki cum o alintau cunoscuții, era turcoaica renumită în Dobrogea pentru baclavaua ei însiropată.

După moartea acesteia, familia a găsit caietul în care era notată rețeta secretă. Astfel că, urmând pașii specificați de aceasta, poți prepara chiar la tine acasă un desert delicios care să încânte pe toată lumea de la masă.

Ingrediente pentru aluat

- un ou mare sau două ouă mici

Atenție: jumătate de coajă de ou se păstrează pentru a măsura restul ingredientelor.

- ulei (cât încape într-o coajă de ou)

- smântână (cât încape în trei coji de ou)

- iaurt (cât încape în trei coji de ou)

- sare (cât apuci cu două degete)

- esență de vanilie

- făină (jumătate de kilogram).

Pentru foi, se adaugă la făină jumătate de litru de ulei.

Ingrediente pentru umplutură

- 300 de grame de nucă ruptă în jumătate

Ingrediente pentru sirop

- 700 de grame de zahăr

- 700 de mililitri de apă

- o lămâie tăiată fâșii subțiri.

Mod de preparare

Ingredientele pentru cocă se amestecă și se frământă până ce devine moale. Se lasă deoparte, iar în timp ce coca ”respiră” se pun la fiert ingredientele pentru sirop, timp de 20 de minute.

După ce ”s-a odihnit” coca, se formează bile aproximativ cât o nucă de mari, care se întind în foi subțiri-subțiri, prin care se poate distinge scrisul. Fiecare foaie se unge cu ulei și se împăturește până rezultă un pătrat.

Pe fiecare pătrat imaginar din pătratul mare obținut se pune nucă, după care fiecare colț se îndoaie astfel încât să se formeze patru triunghiuri, adică patru baclavale. Se taie și se așază în tavă.

După ce se umple tava, conținutul se coace la cuptor încins la 180 de grade, timp de 30 sau 40 de minute. După care tava este scoasă din cuptor și se toarnă deasupra baclavaleor siropul pregătit.

Potrivit sursei menționate anterior, în rețeta tradițională de baclava nu se pune nici fistic, nici cacao.

Alte preparate cu specific oriental populare printre români

Plecând de la această rețetă tradițională, multe culturi au adăugat ingrediente specifice, rezultând deserturi la fel de delicioase. De exemplu, în Algeria, siropul este aromat cu apă de flori de portocal, în timp ce în Iran se folosește apa de tradafiri. Totodată, în Grecia se folosește sirop de miere și lămâie.

Mahinur Hairi Apostol, o femeie din Cosntanța care a copilărit în Ada Kaleh, păstează vie în memorie modul în care bunica sa prepara dulciurile în casă. Aceasta dezvăluie cum se făcea rahatul, dar și un jeleu dulce-acrișor roșu.

„Era la noi pe insulă o renumită făbricuță, unde se făceau lokum și suçuk (sugiuc). Dacă nu mă înșel, Gihan deținea această afacere profitabilă. Turiștii care vizitau insula își cumpărau aceste suveniruri în cutii de carton frumos ambalate, cu diferite ilustrate cu insula, ori cu o cadână pe jumătate culcată.

Sugiucul era ambalat în celofan de diferite culori, în formă de baton, pudrat cu amidon și zahăr”, spune aceasta.

„Lokum se fierbea într-un cazan imens, de aramă groasă, în care se mesteca cu linguri speciale. De multe ori se făcea și din 40-50 de kilograme de zahăr deodată. Amestecul trebuia să fie fiert aproximativ două ore, ori până era bine legat. Suçukul cu nucă era înșirat pe o ață și învelit în compoziția de rahat. Aceste șiraguri dulci, cu aromă de trandafir, erau apoi puse la uscat”, continuă ea.

Iar pentru jeleul inedit, aceasta spune că încă folosește rețeta bunicii sale:

„Eu folosesc un borcan cu compot de prune și vișine congelate. La un litru de apă și zeamă de compot se adaugă o cană de zahăr, un pahar de amidon, un vârf de cuțit de sare de lămâie ori o lingură de zeamă de lămâie și vopsea alimentară.

Amidonul se dizolvă în lichidul rece, apoi se adaugă zahărul, vopseaua alimentară și zeama de lămâie. Totul se pune la fiert împreună cu fructele. După ce dă în clocot, compoziția este deja îngroșată și se toarnă în boluri.

Se lasă la răcit câteva ore ca să se închege bine. Se poate folosi și esență de trandafiri pentru un plus de aromă și gust.”

Nu doar dulciurile sunt apreciate în cultura otomană, ci și preparatele sărate. Printre acestea se numără șuberekul, o plăcintă cu care de vită populară printre români.

Ingrediente pentru aluat

- 450 de mililitri de apă călduță

- drojdie

- sare

- făină

Ingrediente pentru umplutură

- 1 kilogram de carne tocată de oaie sau de vită

- 3-4 cepe

- sare

- piper

- mentă.

Mod de preparare

Toate ingredientele pentru umplutură se amestecă bine. Se poate adăuga peste ele și puțină apă călduță pentru a frăgezi carnea și pentru a putea fi întinsă mai ușor coca.

După care se întinde bine foaia de șuberek, iar pe jumătate se adaugă o lingură de compoziție, iar cealaltă jumătate se pliază peste cealaltă. Se apasă cu degetele pe margine pentru a nu ieși carnea la prăjire în baie de ulei. Se prăjește până aluatul devine auriu.

Se poate consuma alături de ayran, compot sau murături.

În Dobrogea, șuberekul a fost reinventat și denumit cantiq. Ghiuli Rașid dezvăluie o rețetă de familie.

Ingrediente pentru aluat

- 1 kilogram de făină

- jumătate de linguriță de sare

- 600 mililitri de apă călduță

- 25 grame de drojdie proaspătă.

Ingrediente pentru umplutură

- 1 kilogram de carte tocată de vită sau de pui (sau amestec din cele două)

- 2-3 cepe

- sare

- piper

- mentă

- 50-100 mililitri de apă (în funcție de grăsimea cărnii folosite, dacă are mai puțină grăsime, se adaugă mai multă apă).

Ingrediente sos

- 100 grame de smântână

- un ou

- 100 grame de iaurt.

Mod de preparare

Se frământă aluatul, după care se lasă la dospit. Se împarte în două bucăți și se rulează. După care se taie în 20 de bucăți fiecare.

Fiecare bucățică de aluat se adună în biluțe, care ulterior trebuie întinse foarte bine. Se pune carnea pe jumătate din aluat, iar cealaltă jumătate vine peste. De asemenea, se presează marginile.

Fiecare bucată de cantiq se trece prin ulei și se așază în tava de copt, tapetată în prealabil cu hârtie de copt.

Totul se coave la 180 de grade timp de 5-10 minute. După ce se scoate de la cuptor se ung bucățile cu amestecul de sos, după care se bagă iar tava la cuptor, unde se mai lasă 35-40 de minute, până ce plăcinta este rumenă. Bucățile nu trebuie tăiate, ci scoase ca atare din tavă.

Aceste rețete sunt păstrate în familiile de turci și tătari care au rămas pe teritoriul țării. Potrivit sursei menționate anterior, în România, trăiesc aproximativ 20.000 de turci și 18.000 de tătari.