11 martie 2011: Japonia față în față cu Apocalipsa! Povestea devastatorului cutremur de magnitudine 9 pe scara Richter

Pe 11 martie 2011, un cutremur de magnitudine 9 se producea în largul insulei Honshu, cea mai mare din arhipelagul nipon. Mare parte din ţară a fost zguduită de cutremur, dar dezastrul adevărat abia urma: valuri seismice de până la 40 de metri înălţime au măturat oraşe întregi. Intensitatea cutremurului a fost echivalentă cu forţa a opt mii de bombe atomice de dimensiunea celor care au distrus Hiroshima şi Nagasaki.

• Hai la masă, România! Noul sezon Chefi la Cuțite de vede duminica de la ora 20:00 și de luni până miercuri de la 20:30 numai pe Antena 1 și în AntenaPLAY
• Marele Premiu de Formula 1™ din Las Vegas e online exclusiv în AntenaPLAY! Vezi cursele în perioada 22 - 24 noiembrie 2024!

La 11 martie 2011, 14:46 ora locală, un cutremur cu magnitudine 9 pe scara Richter zguduia adâncurile oceanului, la doar câteva zeci de kilometri de coastele de nord-est ale Japoniei. În mai puţin de o oră, valuri uriaşe, înalte de până la 40 de metri, invadau uscatul. În localităţile de coastă, oamenii îngroziţi au încercat să se pună la adăpost.

Intensitatea seismului a fost echivalentă cu forţa a opt mii de bombe atomice, iar unda sonoră provocată a fost detectată de unul dintre sateliţii de pe orbita terestră.

Cutremurul a produs întreruperea alimentării cu energie electrică a centralei nucleare de la Fukushima. Sistemele de răcire ale reactoarelor s-au oprit, iar unul dintre acestea a explodat. Alte două reactoare au suferit avarii în zilele următoare.

Într-o oră, oamenii din zona centralei au fost expuşi la un nivel de radioactivitate cât într-un an. Peste 160.000 de persoane au fost evacuate. Săptămâni la rând, muncitorii rămaşi în interiorul centralei şi-au riscat viaţa pentru a răci reactoarele şi pentru a împiedica scurgerile de apă radioactivă în ocean.

Efectele cutremurului și tsunamiului au fost resimțite la mii de kilometri distanță. Agenția de Meteorologie din Japonia a emis o alertă de tsunami pentru Japonia, Rusia, Guam, Taiwan, Filipine, Indonezia și Hawaii. Nu mai puțin de 53 de state au primit avertizări de tsunami.

Valurile provocate de tsunami au atins coasta de vest a Statelor Unite. Oamenii au fost evacuați din zonele costale din statele Oregon, California și Washington. În California, la Crescent City, valurile au atins 2 metri. Pe coastele Americii Latine a fost instituită starea de alertă. Valul seismic produs de cutremurul din Japonia s-a îndreptat și spre Noua Zeelandă, cu o viteză de circa 800 de kilometri pe oră.

Vulcanul Karangetang, unul din cei mai activi din Indonezia, a intrat în erupție în insulele Celebes, la câteva ore după ce cutremurul cu magnitudine de 9 grade a zguduit nord-estul Japoniei. Insula Hawaii a fost lovită de un cutremur cu magnitudinea de 4,6 grade pe scara Richter.

Bilanțul final al cutremurului din 11 martie 2011 a fost unul cutremurator: 15.842 de morți, 5.890 răniți și 3.485 de dispăruți în 18 prefecturi; peste 125.000 de clădiri au fost distruse sau deteriorate.

Cutremurul din Japonia este al cincilea cel mai puternic din lume, din 1900 incoace, potrivit USGS.

La nouă ani de la tripla tragedie care a nimicit insulele japoneze, mai mult de 20.000 dintre cei ce și-au pierdut locuințele au reușit să fie mutați de la spații de cazare provizorii în locuințe permanente pe care le pot numi de acum „acasă”.

Totuși, conform unui raport al Agenției de Reconstrucție din Japonia, în luna ianuarie a anului 2019, aproximativ 59.000 de oameni evacuați rămân în continuare în locuințe provizorii.

Stresul și presiunea de pe umerii celor care încă locuiesc în astfel de spații sunt factori nocivi, întrucât doar în perioada 2019-2020 s-au înregistrat în jur de 88 de morți în relație indirectă cu dezastrul din 2011, morți care s-au soldat prin deteriorarea sănătății fizice sau suicidul, ambele fenomene din cauza dificultății de adaptare cu noul mediu de viață.

În anul 2019, Agenția de Reconstrucție declara că este încrezătoare în finalizarea proiectelor de locuințe publice (aproximativ 30.000 de unități), dar și a celor 18.000 de parcele destinate caselor private pănă la sfârșitul lunii martie a aceluiași ani, iar în februarie 2020 anunță că 99% din cele 30.000 de unități planificate în proiectele de locuințe publice au fost finalizate, numărul celor evacuați în spații temporare fiind acum redus la 48.000.

Totodată, un punct central ocupau și problemele de infrastructură cum ar fi îmbunătățirea rețelelor de transport și consolidarea accesului la îngrijiri medicale.

Producția generală a industriilor de prelucrare, a agriculturii și a altor sectoare cheie din prefecturile Fukushima, Iwate și Miyagi s-au întros la nivelul de dinainte de triplul dezastru. În zonele afectate de tsunami, 89% din terenurile agricole au fost restaurate, iar 96% din instalațiile de prelucrare a fructelor de mare și-au reluat operațiunile.

Un sondaj al companiilor ce benficiază de un ajutor guvernamental printr-un program destinat afacerilor mici sau de anvergură medie arată că 46% din beneficiari au raportat că fluxul vânzărilor s-a întors pe linia de plutire, dar nivelul de îmbunătățire variază considerabil în funcție de sector. Așadar, nu putem vorbi despre o recuperare uniformă a sectoarelor centrale, dar putem vorbi despre o îmbunătățire.

Autoritățile din Japonia au desemnat oficial trei arii mari în zona de evacuare: Area 1, unde se așteaptă ca rezidenții să nu se poată întoarce mult timp de acum încolo, Area 2, în care niciunui rezident nu îi este permis să locuiască și Area 3, în care ordinile evacuării sunt pe punctul de a fi oprite.

Din aprilie 2014, guvernul a demis ordinul de evacuare din mai mult de 11 municipii.

În aprilie 2019, ordinile de evacuare au fost anulate și din anumite părți ale Ōkuma(din prefectura Fukushima), unde se afla uzina Daiichi, permițând unor locuitori să se întoarcă în sfârșit în oraș.

În alte zone, foarte mulți dintre cei ce au fost evacuați s-au întors deja la casele lor, deși există un număr semnificativ de persoane care nu plănuiește sau nu este în măsură să se întoarcă, decizia fiind să rămână acolo unde au fost repartizați după dezastrul din 2011.

Potrivit unui sondaj realizat de Agenția de Reconstrucție în 2015 și 2016, peste jumătate dintre rezidenții zonelor afectate din Ōkuma, Futaba, Namie și Tomioka au spus că nu intenționează să se întoarcă la casele lor.

În luna februarie a anului 2020, aproximativ 32.000 dintre cei 42.000 de evacuați din Fukushima locuiesc în alte prefecturi. Autoritățile au încheiat în mare parte decontaminarea caselor și a facilităților publice publice, iar nivelul radiațiilor continuă să scadă.

Pe data de 19 septembrie 2019, Tribunalul din Tokyo a decis că cei trei foști directori executivi ai companiei Tokyo Electric Power Company care administrau centrala nucleară Fukushima-Diiachi nu sunt vinovați de neglijență profesională în relație cu accidentul nuclear ce s-a soldat cu moartea și vătămarea a mii de oameni.

Avocații statului, care acționau în postura de procurori, au solicitat pedepse de cinci ani de închisoare pentru fostul președinte Katsumata Tsunehisa și foști vicepreședinți executivi Takekuro Ichirō și Mutō Sakae.

În timp ce urmărirea penală a insistat asupra faptului că bărbații ar fi trebuit să pună în aplicare măsuri de siguranță în cadrul audierii din 2008 până în 2009 cu privire la posibilitatea unui tsunami de peste 10 metri înălțime, judecătorul Nagafuchi Ken'ichi a spus că nu ar fi putut să prevadă dezastrul din 2011, declarând că acțiunile lor nu au fost din cale afară de neînțeles.

La nouă ani de la tripla tragedie, Japonia încă-și linge rănile.