Pot sau nu medicii să își prescrie singuri tratament și rețete pentru afecțiuni. Când le oprește legea “puterea” de a se ajuta

Medicii au rolul de a ajuta oamenii de pretutindeni să se scape de afecțiunile care le îngreunează viața oferindu-le răspunsuri și dăndu-le tratamentula decvat. Automedicația pentru cei care nu cunosc medicina este periculoasă, spun specialiștii, însă v-ați gândit vreodată dacă medicii se pot autodiagnisica și trata "sub propria semnătură?"

• Hai la masă, România! Noul sezon Chefi la Cuțite de vede duminica de la ora 20:00 și de luni până miercuri de la 20:30 numai pe Antena 1 și în AntenaPLAY
• Marele Premiu de Formula 1™ din Las Vegas e online exclusiv în AntenaPLAY! Vezi cursele în perioada 22 - 24 noiembrie 2024!

Autodiganosticarea și prescrierea medicamentelor în consecință pot părea unele dintre cele mai mari avantaje ale meseriei de medic, nu-i așa? Dar, de fapt, li se permite să facă acest lucru?

După cum explică GoodRx Health, citat de mentalfloss.com, depinde de rețetă, de circumstanțe și de locația medicului. În cele mai multe state, este ilegal să se auto-prescrie substanțe controlate: o categorie care include opioide, Adderall, Xanax și, practic, orice altceva cu un potențial ridicat de abuz și/sau dependență.

Potrivit Codului de etică medicală al Asociației Medicale Americane, "medicii nu ar trebui să se trateze pe ei înșiși sau pe membrii propriilor familii"

Există mai puține legi împotriva auto-prescrierii de substanțe necontrolate, care includ medicamente care tratează afecțiuni cronice precum hipertensiunea arterială, colesterolul ridicat, diabetul și astmul. Anticoncepționalele și antibioticele sunt, de asemenea, clasificate ca substanțe necontrolate.

Deși auto-prescrierea unor medicamente în unele locuri este tehnic legală, în unele locuri este încă descurajată pe scară largă. Potrivit Codului de etică medicală al Asociației Medicale Americane, "medicii nu ar trebui să se trateze pe ei înșiși sau pe membrii propriilor familii" în general, cu două excepții: "în situații de urgență sau în medii izolate în care nu există un alt medic calificat disponibil" sau "pentru probleme minore, pe termen scurt".

Argumentele împotriva autoprescrierii sunt destul de evidente: Este greu să fii obiectiv atunci când acționezi atât ca medic, cât și ca pacient; și există o mare probabilitate ca problema să se afle în afara specialității tale. Dermatologii, de exemplu, nu sunt tocmai cei mai buni medici pentru a diagnostica și prescrie medicamente pentru o problemă cardiacă, de exemplu.

Există, de asemenea, considerente financiare. Dr. Stephanie Pearson - co-fondator al PearsonRavitz, o firmă de asigurări personale, care se ocupă în mod special de asigurările de invaliditate și de viață ale medicilor - a explicat pe blogul companiei că autoprescrierea poate cauza probleme pentru medicii care încheie polițe de asigurare.

"Companiile de asigurări vă vor verifica istoricul din ultimii cinci până la șapte ani, iar medicamentele pe care le vor găsi vor declanșa căutări în dosarele medicale", a scris Pearson. "Auto-prescrierea duce adesea la declinări automate la transportatorii tradiționali. Transportatorii consideră adesea că acte precum autoprescrierea sau faptul că aveți rețete fără urme pe hârtie înseamnă că nu beneficiați de îngrijire [sau] de urmărire corespunzătoare sau că încercați să ascundeți ceva."

Pe scurt, auto-prescrierea este mai mult o practică complexă din punct de vedere etic decât un beneficiu obișnuit de care s-ar putea "bucura" medicii.