David Popovici știe deja ce vrea să facă după retragerea din sport. Ce planuri are campionul:„Mi-ar plăcea să mă ocup de aşa ceva”

David Popovici impresionează din nou, de această dată în privința planurilor sale de viitor. Iată ce își dorește tânărul odată cu retragerea din sport.

David Popovici este deja un simbol al României. Sportivul de 20 de ani impresionează întreaga lume la competiții prin performanțele sale, dar și prin maturitatea de care dă dovadă la fiecare interacțiune cu presa.

Recent, sportivul a dezvăluit ce planuri de viitor are.

David Popovici știe deja ce vrea să facă după retragerea din sport. Ce planuri are campionul: „Mi-ar plăcea să mă ocup de aşa ceva”

La nici 18 ani împliniți, David Popovici impresiona lumea, devenind dublu campion mondial la înot. În acest an, sportivul a câștigat aurul și bronzul la Jocurile Olimpice de la Paris. Pare că drumul său profesional este în continuă ascensiune. Munca, talentul și devotamentul își spun cuvântul în cazul său.

Echilibrul și maturitatea de care dă dovadă în bazinul de înot transcend acel mediu și, odată cu fiecare apariție în fața presei, David Popovici arată ce gândire matură are.

În cadrul unui eveniment organizat pentru susținerea companiilor de tip mid-corporate din țară, sportivul a mărturisit care sunt planurile sale de viitor. După retragere, David dorește să pună bazele a două planuri de afacere.

„Sunt două businessuri pe care aş vrea să le fac după ce mă retrag. Mi-ar plăcea să existe la noi în ţară - nu ştiu cât e de posibil să vină din domeniul privat toate fondurile, e nevoie şi de ajutorul statului - un centru de dezintoxicare real, pentru că nu avem un centru şi un program real, pentru cei cu adicţii grele sau uşoare, fie că e vorba de jocuri de noroc, băutură, droguri.

Mi-ar plăcea să mă ocup de aşa ceva, să ajut, e foarte important, nu se vorbeşte mai deloc la noi în ţară şi sunt foarte mulţi oameni afectaţi. Cei mai mulţi pleacă din ţară pentru astfel de dependenţe, pentru că sunt centre mai bune în Europa, dar nu toată lumea are fonduri.

Şi mi-aş mai dori să avem cât mai puţin copii înecaţi la mare în fiecare an. Mi-ar plăcea să am bazinul meu, fundaţia mea, să învăţ copiii să înoate, să ştie să nu se înece, să se poată duce la mare, la ştrand şi părinţii să nu stea cu stresul că îi ia un val.

Astea sunt două idei, două drumuri pe care vreau să le urmez în viitor”, a preciza sportivul, conform unei surse.

De asemenea, acesta pune accentul pe ajutorul pe care l-a primit în momentele cruciale. Sporitvul este și un produs al mediului înocnjurător. El a găsit un sprijin imens în familie, prieteni și antrenori. Deși mărturisește că a avut dubii în privința traseului său, în cele din urmă și-a dat seama că este pe drumul cel bun, că poate și trebuie să-și împlinească visul.

Tânărul a adus în discuție și gestionarea faimei. Teama de a nu părea arogant în ochii susținătorilor l-a făcut să se lase copleșit de dorințele acestora, însă cu timpul a învățat că are nevoie să se protejeze, oricât de egoist le-ar părea acest lucru celorlalți.

„Şi eu am avut un vis, am avut un plan şi eu am o echipă. Cred că fiecare dintre noi avem un vis şi ştim că nu e suficient doar să-ţi doreşti.

De mic, mulţi au remarcat talentul pe care îl aveam. Dar mi-am dat seama repede că trebuie să muncesc, să muncesc mai mult decât alţii. Mă consider unul dintre cei norocoşi, am avut alături de mine familie, prieteni, colegi, parteneri, colaboratori. Ei m-au ajutat să ajung omul care sunt şi de care sunt destul de mândru. Î

ntrebarea pe care mi-o pun şi al cărei răspuns încerc să-l găsesc este dacă a meritat tot efortul să ajung unde sunt: <<Ok, sunt primul şi al treilea la probele la care am evoluat.>>

Acum înţeleg că deşi a fost greu, cu siguranţă a meritat. Din nou, nu contează cât de talentat eşti, nu ai cum să reuşeşti fără oamenii potriviţi, fără sprijin.

Eu trebuie să-mi văd de felia mea, devenind tot mai bun în înot, pentru că perfecţionându-mi munca, pot să-i inspir pe alţii. Dacă ar fi ceva ce mi-aş dori şi eu, dar învăţ să mă adaptez la noua mea viaţă, ar fi să mă plimb prin parc sau pe stradă, nu sunt agasat, să fie clar, dar uneori când vin 100-200 de oameni la tine şi îţi cer poze sau autografe, e obositor. Și la un moment dat trebuie să refuz.

Ok, astea nu sunt probleme reale. Doar că pentru mine, de când sunt mai cunoscut, este o problemă când vreau să mă relaxez sau să mă plimb prin locuri adevărate.

De abia acum două-trei săptămâni am învăţat că pot să refuz, eram stresat să nu creadă lumea că sunt arogant, nesimţit, dar reacţia a fost ok...

Aşa că mi s-a luat o piatră de pe inimă. Astea nu sunt probleme reale, ci cele pe care le-am menţionat mai devreme, cu drogurile, sau cu numărul copiilor sau oamenilor care se îneacă”, a mai menționat David Popovici.