Popularitatea: un lucru dificil pentru unii copii

Stim ca in viata de zi cu ziua reusitele tale depind si de oamenii cu care te inconjori, de cat de placut reusesti sa te faci sau daca reusesti sa iti transmiti in mod eficient ideile. Cele mai multe abilidati pe care le avem la varsta adulta au fost dobandite inca din copilarie, o varsta importanta care ne-a definit intr-o mare masura.

Publicat: Vineri, 18 Februarie 2011, 00:00 | Actualizat Duminica, 01 Iulie 2012, 13:15

Urmărește A1 pe Discover

Insa nu toata lumea are parte de un start bun. Unii copii intampina reale dificultati in stabilirea unor relatii de prietenie. Acest lucru se datoreaza in cele mai multe cazuri incapacitatii de a comunica eficient la nivel non-verbal.

Astfe, desi ei incearca sa se integreze sau sa se joace cu alti copii, printr-un comportament rigid sau un mod de a vorbi pe un ton anume, ei pot fi respinsi. Orice parinte isi dorecte ca puiul lor sa fie placut de alti copii, sa fie chemat la petreceri, sa se bucure de compania lor si fiecare copil, chiar daca neaga acest lucru, isi doreste sa aiba prieteni.

A fi popular nu este insa doar o competitie in care sa dovedeasca faptul ca pot castiga simpatia altora, ci reprezinta chiar un mod de supravietuire in societate. Uneori lucrurile ajung intr-un punct in care pare aproape imposibil de a ajuta copilul sa se integreze intr-un grup in care nimeni nu il doreste, solutia fiind, nu de putine ori, schimbarea mediului, aducerea acestuia intr-un colectiv nou unde poate sa o ia de la zero.

Unii copii dau dovada de o anumita maturitate inca de la o varsta frageda, facandu-le mai mare placere sa socializeze cu adultii decat cu alti copii de varsta lor. Momentul in care parintii incep sa se ingrijoreze este acela in care ei merg la granita, apoi la scoala si adultii observa ca in continuare copilul nu se inconjoara de alti copii, este retras si nu are prieteni.

Articolul continuă după reclamă

Copilul trebuie observat pentru a afla motivul pentru care ceilalti nu il plac. Unii parinti adopta o atitudine defensiva prin care dau vina pe ceilalti pentru problemele copilului lor. Intr-adevar, sunt si cazuri in care un copil rautacios isi poate forma un grup de sustinatori si apoi sa tachineze pe un altul, fara un motiv anume.

Daca aceasta este problema, inseamna ca este una exterioara ce poate fi rezolvata. Daca insa copilul nu are prieteni pentru ca el insusi nu stie sa comunice cu alti copii, atunci situatia necesita atentie si consiliere.

La fel cum unii copii sunt ajutati in problemele academice pe care le pot avea, cele de ordin social sunt la fel de importante.