De ce nu e bine să ignori mirosul neplăcut din zona intimă. Sfaturile medicului ginecolog

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Multe femei trec prin momente în care simt un miros neplăcut în zona intimă și aleg să ignore problema, sperând că va dispărea de la sine. Dar, așa cum explică dr. Andreas Vythoulkas, medic specialist obstetrică-ginecologie, cu supraspecializare în infertilitate, acest simptom aparent banal poate ascunde mult mai mult decât ne imaginăm și, în lipsa unui tratament, poate avea un impact major asupra fertilității noastre.

Când semnalează o problemă mirosul din zona intimă

În mod normal, zona intimă are un miros discret, natural, care nu ar trebui să fie deranjant. Flora vaginală este formată din bacterii „bune”, cum ar fi Lactobacillus, care mențin un pH echilibrat și protejează împotriva infecțiilor.

Problemele apar atunci când acest echilibru este perturbat, de obicei din cauze precum folosirea unor produse de igienă nepotrivite, spălarea excesivă, lenjeria strâmtă, tratamentele cu antibiotice sau infecțiile cu transmitere sexuală.

Când bacteriile dăunătoare se înmulțesc, apare acel miros neplăcut care ar trebui să ne trimită la medic, nu la raftul cu geluri intime parfumate.

Potrivit dr. Vythoulkas, mirosul neplăcut care persistă mai mult de câteva zile și este însoțit de secreții anormale, mâncărimi, senzație de arsură ori durere este un semn clar că ceva nu este în regulă și este momentul să mergi la medic.

„Un miros puternic similar amoniacului este adesea semnul vaginozei bacteriene. Dacă mirosul e mai dulceag, ca de drojdie, vorbim despre candidoză vaginală. Iar un miros intens de pește alterat, combinat cu secreții gălbui-verzui, poate indica o infecție cu transmitere sexuală, cum este trichomoniaza”, explică medicul.

Un control de rutină, făcut la timp, poate preveni toate aceste probleme. În fond, sănătatea intimă nu e un subiect rușinos, ci o dovadă de respect față de tine însăți.

Legătura mai puțin știută dintre infecțiile intime și infertilitate

Deși multe femei tind să amâne vizita la ginecolog, din rușine sau teamă, dacă se confruntă cu un miros urât în zona intimă, medicul atrage atenția că tocmai această întârziere poate agrava situația.

„Am avut paciente care au așteptat luni întregi ca problema să treacă de la sine, iar infecția s-a extins și a afectat colul uterin sau trompele uterine. Acolo unde un tratament simplu ar fi rezolvat problema, s-a ajuns la complicații care au afectat fertilitatea și singura șansă a femeii respective de a avea un copil a fost fertilizarea in vitro”, avertizează specialistul.

Puține femei știu că infecțiile vaginale netratate în adolescență pot afecta mai târziu fertilitatea.

„O infecție ignorată poate ajunge să inflameze colul uterin, uterul sau trompele, ceea ce, în timp, duce la blocarea acestora. În plus, inflamația cronică modifică mediul vaginal și poate împiedica implantarea embrionului. De aceea, un simptom aparent minor, cum este mirosul neplăcut, poate avea consecințe importante dacă este ignorat”, explică dr. Vythoulkas.

CITEȘTE ȘI: Hidrosalpinx – consecința infecțiilor netratate în tinerețe care afectează fertilitatea

Igiena intimă – între grijă și exces

Un alt aspect important este prevenția. Multe femei cred că igiena intimă corectă înseamnă să se spele de mai multe ori pe zi sau să folosească geluri parfumate.

În realitate, igiena excesivă poate distruge flora benefică. Curățarea externă a vaginului trebuie făcută o dată sau de două ori pe zi, cu produse delicate, special concepute pentru zona intimă, niciodată cu săpunuri sau alte produse de igienă parfumate.

Lenjeria lejeră din bumbac, evitarea hainelor foarte strâmte și schimbarea rapidă a costumului de baie după înot sunt alte măsuri simple care pot preveni apariția unor infecții și, implicit, a mirosului neplăcut din zona intimă.

Cât privește tratamentul infecțiilor care determină apariția mirosului neplăcut în zona intimă, acesta se stabilește doar în urma unei consultații la medicul ginecolog și a unor analize specifice. Pe baza rezultatelor obținute în urma acestor analize, medicul va lua o decizie în privința diagnosticului și va întocmi un plan de tratament care, în funcție de situație, poate consta în administrare de antibiotice, antifungice, probiotice sau tratamente locale. În unele cazuri, este recomandat ca și partenerul să urmeze tratamentul, pentru a evita reinfectarea.

CITEȘTE ȘI: 10 remedii naturale pentru infecțiile urinare. Cum să reduci disconfortul și să sprijini vindecarea​