Urmărește A1 pe DiscoverSUA, Rusia și China sunt implicate într-o nouă cursă pentru cucerirea Lunii, însă de această dată miza este una neașteptată: construirea unor reactoare nucleare pe suprafața satelitului natural al Pământului.
Marile puteri vor să folosească energia nucleară pentru a susține viitoare baze lunare și pentru a exploata resursele ascunse în cratere. Oamenii de știință atrag însă atenția asupra riscurilor pe care le-ar putea implica aceste proiecte.
De ce vor SUA, Rusia și China să construiască reactoare nucleare pe Lună
Statele Unite, Rusia și China se pregătesc pentru o nouă etapă a explorării spațiale. Cele trei mari puteri dezvoltă proiecte pentru instalarea unor reactoare nucleare pe Lună. Scopul este să asigure energia necesară viitoarelor baze lunare și exploatării resurselor de pe suprafața satelitului natural al Pământului.
Potrivit unui material publicat de Al Jazeera pe 31 octombrie 2026, competiția are atât o miză științifică, cât și una strategică. Statele Unite urmăresc să dezvolte un reactor lunar până în 2030, în timp ce Rusia și China lucrează la un proiect comun, care ar putea susține o bază lunară în jurul anului 2036. Deocamdată, toate aceste planuri sunt în faza de dezvoltare, iar niciun reactor nu a fost instalat pe Lună.
NASA vrea să trimită un reactor nuclear pe Lună până în 2030
NASA a anunțat, pe 13 ianuarie 2026, un parteneriat cu Departamentul Energiei din Statele Unite pentru dezvoltarea unui reactor nuclear destinat suprafeței Lunii. Potrivit anunțului oficial NASA, proiectul face parte din planurile americane de explorare spațială și urmărește dezvoltarea unei surse de energie care să funcționeze continuu, indiferent dacă pe Lună este zi sau noapte.
Conform informațiilor prezentate de Al Jazeera, reactorul american Lunar Reactor-1 ar urma să aibă o putere de aproximativ 20 de kilowați și să funcționeze până la cinci ani fără operațiuni de întreținere. Energia produsă ar putea alimenta echipamentele și instalațiile necesare unor misiuni lunare de lungă durată. NASA consideră că această tehnologie ar putea fi importantă și pentru viitoarele misiuni cu echipaj uman către Marte.
Rusia și China pregătesc un reactor nuclear pentru o bază lunară
Rusia și China au, la rândul lor, planuri pentru dezvoltarea unui reactor nuclear pe Lună. Proiectul rusesc, denumit Selena, ar urma să producă aproximativ 10 kilowați de electricitate și să funcționeze până la zece ani fără întreținere.
Potrivit Al Jazeera, instalația ar cântări între 1.100 și 1.300 de kilograme. Aceasta ar urma să facă parte din planurile celor două state pentru construirea unei baze lunare în jurul anului 2036. Obiectivul este dezvoltarea unor capacități de cercetare și explorare care să permită prezența oamenilor pe Lună pentru perioade mai lungi.
De ce vor marile puteri să exploateze resursele Lunii
Unul dintre motivele principale ale acestei competiții este apa înghețată descoperită în apropierea polilor Lunii. Unele cratere sunt permanent umbrite, iar temperaturile foarte scăzute permit păstrarea gheții.
Această resursă ar putea deveni extrem de importantă pentru viitoarele misiuni spațiale. Apa ar putea fi folosită pentru consumul astronauților, după tratare, dar și pentru obținerea oxigenului necesar respirației. În plus, prin separarea hidrogenului și oxigenului, ar putea fi produs combustibil pentru rachete.
Toate aceste operațiuni necesită însă cantități mari de energie. Reactoarele nucleare ar putea asigura electricitatea necesară funcționării echipamentelor de extracție și prelucrare a resurselor, potrivit analizei publicate de Al Jazeera.
De ce nu sunt suficiente panourile solare
Pe Lună, o zi completă durează aproximativ 29,5 zile terestre. În multe regiuni, lumina și întunericul se succed în perioade de aproximativ două săptămâni. Astfel, panourile solare nu pot produce electricitate în timpul nopții lunare.
Situația este și mai dificilă în craterele permanent umbrite, unde razele Soarelui nu ajung deloc. Bateriile necesare pentru stocarea energiei pe perioade atât de lungi ar putea fi foarte grele și costisitoare.
Potrivit lui Simon Middleburgh, directorul Nuclear Futures Institute din cadrul Universității Bangor, energia nucleară ar putea reprezenta o soluție potrivită pentru viitoarele baze lunare. Specialistul a explicat pentru Al Jazeera că ar putea fi necesare trei sau patru reactoare care să funcționeze împreună pentru alimentarea unei baze și susținerea activităților de exploatare a gheții.
Ce riscuri presupune instalarea reactoarelor nucleare pe Lună
Transportarea reactoarelor de pe Pământ pe Lună ridică și probleme de siguranță. Un accident produs în timpul lansării sau al transportului ar putea genera riscuri legate de materialele nucleare.
Potrivit Al Jazeera, proiectele american și rus prevăd ca reactoarele să fie transportate în stare oprită și să fie activate abia după instalarea pe Lună. Măsura ar reduce riscurile radiologice din timpul transportului.
Specialiștii atrag atenția și asupra posibilelor consecințe ale unui accident produs după punerea în funcțiune. O eventuală scurgere de materiale radioactive ar putea contamina zona din apropierea instalației. Din acest motiv, proiectele trebuie să respecte reguli stricte de siguranță.
Accidentul nuclear din spațiu care încă ridică semne de întrebare
Un exemplu invocat în discuțiile despre siguranța reactoarelor nucleare din spațiu este incidentul produs în 1978. Atunci, satelitul sovietic Kosmos 954, care transporta un reactor nuclear, a reintrat necontrolat în atmosfera Pământului.
Resturile radioactive au ajuns pe teritoriul Canadei, iar autoritățile au fost nevoite să organizeze o amplă operațiune de căutare și recuperare a materialelor contaminate.
Potrivit Al Jazeera, acest incident este amintit și astăzi atunci când sunt analizate riscurile utilizării reactoarelor nucleare în spațiu. Experții subliniază că siguranța trebuie luată în calcul atât în timpul lansării, cât și pe toată perioada de funcționare a instalațiilor.
Cine are dreptul să exploateze resursele Lunii
Competiția dintre Statele Unite, Rusia și China ridică și întrebări juridice. Tratatul privind spațiul cosmic, adoptat în 1967, interzice statelor să revendice suveranitatea asupra Lunii sau asupra unor teritorii de pe suprafața acesteia.
Totuși, acordul nu interzice folosirea energiei nucleare în spațiu în scopuri pașnice. Instalarea unor reactoare ar putea necesita însă stabilirea unor zone de siguranță în jurul acestora. În practică, aceste zone ar putea limita accesul altor misiuni în apropierea instalațiilor.
Potrivit specialiștilor citați de Al Jazeera, situația ar putea genera dispute între state, mai ales în cazul în care mai multe țări vor dori să exploateze aceleași resurse. O altă întrebare importantă este cine va răspunde în cazul unui accident nuclear produs pe Lună.
De ce este atât de important anul 2030
Pentru Statele Unite, anul 2030 reprezintă un termen important în planurile de dezvoltare a reactorului nuclear lunar. Calendarul este însă ambițios, deoarece construirea instalației este doar o parte a întregului proiect.
Echipamentul trebuie transportat în siguranță de pe Pământ, apoi trebuie să ajungă pe suprafața Lunii, să fie instalat și pus în funcțiune. Fiecare etapă presupune provocări tehnice importante.
Potrivit NASA și analizei publicate de Al Jazeera, termenul din 2030 reprezintă un obiectiv al programului american, nu o garanție că reactorul va deveni operațional până la acea dată. În același timp, Rusia și China urmăresc dezvoltarea propriului proiect, cu un orizont de timp în jurul anului 2036.
Citește și: 18.000 de euro ca să stai în pat timp de 60 de zile! Experimentul NASA pentru care voluntarii sunt plătiți
Din Europa până în Asia, tot mai multe țări le cer oamenilor să facă rezerve de urgență. Pentru ce se pregătesc...
