Live acumObservator 12
Prime Time 20:30Chefi la Cutite

Ceaușescu a fost cât pe ce să facă o gafă diplomatică, pentru un moft al Lenuței! „Îl vreau! Nu voi pleca fără el!”

Nicolae Ceaușescu a fost cât pe ce să distrugă o relație diplomatică, pentru un moft al soției lui. Tovarășul Suprem a ajuns într-o încurcătură de zile mari, din care l-a scos doar generozitatea oaspeților.

Elena și Nicolae Ceaușescu in Moldova și Deltă, în vara anului 1976.

Potrivit scriitoarei Diane Ducret, în iunie 1975, Nicolae și Elena Ceauşescu au fost invitați în reședința de vacanță a regelui Hussein al Iordaniei, în golful Aqaba, Marea Roşie.

Aceea a fost prima dată când Elena Ceauşescu a pășit pe un iaht. Tovarășa a decis pe loc că îi trebuie acest obiect de lux plutitor.

„Vreau acest iaht (...) Nu voi pleca de aici fără el", ar fi spus Elena Ceaușescu, în timpul unei plimbări pe plajă, după cină.

Nicolae Ceauşescu a considerat că ideea soției lui a fost una bună! De ce nu ar avea şi el propriul iaht ancorat la ţărmul Mării Negre?

Imediat, Ceaușescu l-a însărcinat pe interpretul său cu o misiune de maximă importanţă: să îl convingă pe regele Hussein să îi ofere iahtul.

Ceaușescu a fost cât pe ce să facă o gafă diplomatică, pentru un moft al Lenuței! „Îl vreau! Nu voi pleca fără el!”

A doua zi, soții Ceaușescu au primit un apel telefonic de la regele Iordaniei, jenat de insistenţele Elenei. A încercat să le explice că iahtul era un dar al lui pentru fiica sa, prințesa Alya. A urmat un moment de tăcere tensionat.

Pentru a evita ruptura diplomatică, a intervenit regele Iordaniei. „Însă voi da ordin, imediat, să vi se aducă un iaht identic din Statele Unite. Vă propun ca numele său să fie «Prietenia»", ar fi spus suveranul, potrivit lui Diane Ducret.

De altfel, după zece ani de când Nicolae Ceaușescu ocupa prima poziţie în ierarhia Partidului Comunist Român, dorinţele Elenei erau îndeplinite în mod sistematic. Era suficient ca cererile ei să fie transmise guvernului francez şi celui german. „Aminteşte-ţi cum au reacţionat nemţii", îi spunea Elena soţului ei, în faţa generalului Pacepa, pe atunci consilierul personal al lui Ceauşescu şi şeful Securităţii.

„A fost suficient să pronunţi cuvântul «maşină» într-o mică aluzie, iar toată lumea a început să ne ofere maşini. Câte am primit deja? Limuzina Mercedes 600 pentru Tovarăşul, un Mercedes 450, un model coupé pentru Zoia şi două automobile Audi pentru Nicu. Şi o limuzină de aproape 10 metri pentru Tovarăş care poate fi un birou ambulant", a mai scris Diane Ducret într-o lucrare a sa, intitulată „Femmes de dictateur" (Partenere de dictatori, n.r.).

În cartea „Orizonturi roşii”, fostul director adjunct al Departamentului de Informaţii Externe şi consilier al lui Ceauşescu, Ion Mihai Pacepa, a scris că, încă de la mijlocul anilor 1970, „un iaht personal şi o limuzină Rolls-Royce au devenit pentru Ceauşescu o importantă problemă de prestigiu”.

Fugit din ţară în 1978, Pacepa a aflat şi el despre tratative ale lui Ceaușescu pentru cumpărarea iahtului ce a aparţinut magnatului Aristotel Onassis, ce ajunsese în proprietatea preşedintelui Greciei, Konstantinos Karamanlis.

Pacepa a consideerat că luxul vasului a orbit-o mai degrabă pe Elena Ceauşescu. „Linia sa elegantă, şemineurile, saloanele luxoase, precum şi prezenţa la bord, pe puntea superioară, a unui hidroavion de culoarea canarului, balustradele acoperite cu piele de balenă i-au produs încântare Elenei, fără îndoială”, scria Pacepa.

Însă, Ceaușescu nu a mai reușit să cumpere acest iaht. Karamanlis a demisionat din funcţia de preşedinte al Greciei la 10 martie 1985, iar succesorul acestuia, Sartzetakis, nu a vrut să se despartă de iahtul prezidenţial.

Recomandari