Urmărește A1 pe DiscoverMulți ani, marele rechin alb a fost considerat stăpânul incontestabil al mărilor. Dar experții au descoperit că și acest prădător are un dușman de temut, respectiv orca (Orcinus orca).
Cunoscută și drept balenă ucigașă, orca e inteligentă și extrem de eficientă, mai ales cnd vânează rechinii albi pentru a le consuma ficatul, bogat în nutrienți, scrie Science Alert.
Dar chiar și acest prădător se teme de o altă creatură din ocean.
De fapt, atunci când aud doar zgomotul acestei specii, balenele ucigașe se retrag rapid.
Creatura care sperie și balenele ucigașe
Creatura care sperie și balenele ucigașe e balena-pilot. Potrivit experților, e suficient ca o orcă să audă chiar și un simplu chițăit al unui grup de balene-pilot cu înotătoare lungi (Globicephala melas) pentru a se retrage imediat din zonă.
Dar experții nu știu exact de ce există acest comportament neobișnuit. Există mai multe teorii, însă.
„Orcile, prădătorii aflați în vârful lanțului trofic marin, reacționează la semnalele acustice ale balenelor-pilot. Cel mai probabil, percep prezența acestora ca pe o amenințare,” au scris experții conduși de biologul marin Anna Selbmann, de la Sudurnes Science and Learning Center din Islanda, într-un studiu publicat în Scientific Reports.
„Totuși, rămâne neclar de ce acest prădător de vârf evită un agresor mai mic și aparent inferior,” susțin experții.
În 2012, o echipă condusă de biologul marin Charlotte Cure a publicat o observație surprinzătoare.
Citește și: Creatura rară de 1 la 50 de milioane a fost prinsă. Unde a fost găsită și de ce e atât de specială
Cercetătorii au redat în larg înregistrări cu vocalizările orcilor, iar balenele-pilot cu înotătoare lungi păreau incapabile să le ignore.
Dacă se aflau suficient de aproape pentru a auzi sunetele, acestea se îndreptau direct către sursa lor.
2 ani mai târziu, o altă echipă, coordonată de cercetătorul marin Renaud de Stephanis, de la Consiliul Național de Cercetare din Spania, a documentat un fenomen și mai curios.
Într-un studiu publicat în 2014, experții au observat că în toate întâlnirile dintre orci și balene-pilot înregistrate în sălbăticie începând din 2004, orcile au fost cele care s-au retras.
De fiecare dată când balenele-pilot apăreau într-o zonă frecventată de orci, acestea din urmă preferau să plece.
Nu se știe de ce balenele ucigașe evită această specie
Fenomenul e cu atât mai misterios cu cât cercetătorii nu au găsit o explicație ecologică evidentă.
În urma unor observații realizate în Strâmtoarea Gibraltar, echipa lui de Stephanis a constatat că cele 2 specii de cetacee nu concurează pentru aceeași hrană și nici nu se vânează reciproc.
În plus, balena-pilot cu înotătoare lungi e considerabil mai mică decât orca și, teoretic, nu ar trebui să reprezinte o amenințare serioasă.
Cercetătorii au emis ipoteza că, poate, în trecut, orcile vânau balene-pilot, iar acestea au păstrat un comportament defensiv transmis din generație în generație. Totuși, nici pentru această explicație nu există dovezi solide.
Intrigați de acest comportament, Anna Selbmann și colegii săi au decis să studieze mai atent interacțiunile dintre cele 2 specii.
Într-un studiu publicat în 2022, ei au analizat date colectate între 2007 și 2020 de pe platforme de cercetare și din cadrul tururilor de observare a balenelor desfășurate în 6 regiuni din Islanda.
Balenele-pilot au fost observate doar în timpul verii, însă apăreau frecvent în locurile preferate de orci.
În 68% dintre cele 24 de întâlniri analizate, orcile au evitat complet contactul. S-au îndepărtat înainte ca balenele-pilot să ajungă în zonă.
În schimb, în 28% dintre cazuri, cele 2 specii au fost implicate în urmăriri de mare viteză, deplasându-se cu până la 13.5 noduri, adică aproximativ 25 km/h.
În timpul acestor curse, atât orcile, cât și balenele-pilot executau un tip special de deplasare numit porpoising. Care presupune sărituri repetate deasupra apei pentru a reduce rezistența și a crește viteza.
Într-un alt studiu, Anna Selbmann și colegii săi au redat înregistrări cu sunetele balenelor-pilot unor orci echipate cu dispozitive de monitorizare, fără ca balenele-pilot să fie prezente.
Orcile și-au strâns formația grupului, și-au modificat vocalizările, s-au întors din direcția sunetului și au accelerat pentru a se îndepărta.
Așadar, simplul sunet al balenelor-pilot e suficient pentru a provoca o reacție de evitare din partea orcilor.
Citește și: Rechinii ar avea „prieteni buni cu care înoată împreună”. Comportamentul neobișnuit al prădătorilor de temut
„Dacă studiile anterioare au demonstrat că balenele-pilot sunt atrase de vocalizările orcilor, cercetarea noastră arată că semnalele acustice mediază aceste interacțiuni în ambele direcții,” au explicat autorii studiului.
Una dintre ipoteze e existența unui comportament numit mobbing. În loc să fugă de un prădător periculos, unele animale se adună în grup și îl hărțuiesc până când acesta părăsește zona.
Acest comportament e întâlnit frecvent la păsări. De exemplu, ciorile pot urmări și ataca în grup un posibil pericol, iar alte specii își unesc forțele pentru a alunga un prădător.
În astfel de situații, e pur și simplu mai ușor pentru prădător să plece decât să suporte hărțuirea continuă.
Alte explicații, precum competiția pentru resurse sau protejarea puilor vulnerabili, nu pot fi excluse.
Urmele „strămoșilor fantomă” care se ascund în ADN-ul nostru. Ce au descoperit experții în corpul oamenilor de azi... Incendiile din Europa ar deveni și mai grave. Harta care îngrijorează experții...
