Cutremurul din 4 martie 1977. În urmă cu 42 de ani, la ora 21.22, românii începeau să trăiască aproape un minut de groază ce a intrat în istorie și a cărui amintire încă îi bântuie pe mulți supraviețuitori. Peste 1.500 de oameni au murit atunci, iar alți peste 11.000 au fost răniți, aproximativ 35.000 de locuinţe prăbușindu-se. Scene cu trupuri neînsuflețite și mutilate în dezastru și cu clădiri dărâmate au rămas pentru totdeauna pe retina celor care le-au văzut.
Cutremurul din 1977, cu o magnitudine de 7,4 grade pe scara Richter, a avut efecte devastatoare în București, unde peste 33 de clădiri și blocuri mari s-au prăbușit. Din totalul victimelor, aproximativ 1.400 au pierit în Capitală.
„La Scala, un buldozer a intrat cu cupă în moloz şi când a tras, a scos trunchiul unei femei, fără cap şi picioare, care atârna pe marginea cupei. A fost sinistru”. este una dintre mărturiile terifiante de la cutremurul din 1977.
Această mărturie îi aparține fotografului Marius Amariei, care pe 5 martie 1977, la o zi după dezastru, având vârsta de 19 ani, a străbătut tot bulevardul, de la Scala la Dunărea, şi a făcut o rolă de film fotografic, totul într-o oră şi jumătate.
„Eram acasă cu ai mei – sora mea, mama, tata. La ora 9,22 a început să trepideze pământul. Mai întâi au fost vibraţii verticale, după care blocul a început să se balanseze cam un metru, într-o parte şi alta. Eram la etajul şapte; eu nu am reuşit să rămân în picioare, am căzut în genunchi. Toată mobile s-a adunat în mijlocul casei”, și-a mai amintit Marius Amariei, potrivit Libertatea.
La etajul trei atârna un om mort
„După ce s-a terminat seismul, am început să ajutăm răniţii. După un sfert de oră au sosit salvările, iar după o oră, au apărut oameni din alte cartiere, veniţi să ajute. Blocul Dunărea era rupt pe jumătate, iar la etajul trei am văzut o imagine cumplită: atârna dintre ziduri un om mort. Până a doua zi, la ora 8.30, când Ceauşescu, sosit de urgenţă dintr-o vizită în Nigeria, a venit la faţa locului, mortul fusese luat de acolo. Militarii închiseseră toată zona centrală a oraşului şi începuseră căutarea supravieţuitorilor”, a rememorat și Gabriel Miron, cel mai vechi fotoreporter al Libertatea.
În fața spitalului erau depozitate corpuri
Doctorul Monica Pop a povestit și ea cum în fața spitalului erau depozitate corpuri, în urma cutremurului din 1977.
„Când s-a produs cutremurul eram în troleibuz. Am văzut niște copaci care se mișcau, dar nu mi-am dat seama că este atât de grav. Eram studentă în anul IV la Medicină. Am coborât din troleibuz pe Popa Nan și am mers pe jos. Când am ajuns acasă am găsit televizorul căzut în pat și atunci mi-am dat seama că este o problemă. Tot n-am crezut că poate fi atât de grav și m-am dus repede să iau un taxi. Mai erau încă trei clienți și am rugat să mă ducă la Spitalul de Urgență. Șoferul mi-a spus că nu putem merge prin centru pentru că a căzut Blocul Scala. Am crezut că fabulează. A luat-o pe Ștefan cel Mare și când am ajuns la Lizeanu blocul era căzut. Am văzut imagini cutremurătoare și acestea m-au marcat primele: țipete dinăuntru. Unii făceau semne cu lanterne, mai erau oameni vii acolo. Blocul era căzut. Când am ajuns la Urgență, cam la 20 de minute după ce s-a produs cutremurul, în fața spitalului erau deja depozitate corpuri aduse de soldați. Armata a făcut minuni atunci, extraordinar s-au purtat. Și de aici încolo a început ceea ce s-a dovedit a fi o grozăvenie, pentru că medicii din Spitalul de Urgență care au luptat în Coreea și Vietnam au spus că așa ceva nu au mai văzut niciodată: veneau oameni dezmembrați, niște lucruri îngrozitoare, lucruri care pe mine m-au marcat cel mai puternic. La început a fost faptul că un soldat a adus un copil mort, care avea un an”, a povestit ea.
Monica Pop este vizitată an de an, pe 4 martie, de o supraviețuitoare a cutremurului 1977, care la momentul dezastrului se afla în blocul Scala, ce s-a prăbușit. Mai multe detalii despre cum a fost salvată femeia au fost povestite la „Neatza cu Răzvan și Dani”.
„Eram santinelă pe acoperișul unui important obiectiv militar; adică, deasupra etajului șapte. Noaptea era destul de luminoasă și de văzut, puteam vedea până departe. Numai că odată parcă n-am mai simțit acoperișul sub picioare. M-am apucat însă bine de ceva și cu ochii numai primprejur, să văd ce se întâmplă. Dar nu-mi puteam crede ochilor. Cât vedeam cu ochii, toate blocurile se clătinau. Și toate clădirile se înclinau de-o parte și de cealaltă ca și copacii pe furtună. Prima undă a fost pe verticală. Câteva fracțiuni de secundă a părut să înceteze, dar apoi a reînceput pe orizontală. Cerul a crăpat brusc, de parcă stătea să se frângă în două. Am auzit detunături îndepărtate, apoi un zgomot înfundat, care parcă venea de peste tot; se auzea tot mai tare. Apoi a venit un vânt puternic, de era să mă azvârle jos. S-a dus, dar apoi s-a și întors înapoi, de data asta cu miros greu de ars. Și p-ormă s-au stins toate luminile... pe cer era un uriaș arc de foc, ca și cum s-a produs un scurtcircuit în tot orașul... Și atunci am zis: «Gata, cred că-i gata orașul!».”, a povestit și soldatul Mircea Nemigean din București.
În momentul producerii cutremurului din 1977, președintele Nicolae Ceaușescu, împreună cu Elena Ceaușescu, participau la banchetul oficial oferit de președintele Nigeriei în cinstea oaspeților. După toastul șefului statului nigerian, un secretar român a intrat în sală și l-a informat pe Ceaușescu de situația din țară. Răspunzând calm la cuvântarea gazdei, președintele român s-a așezat și l-a anunțat în particular de dezastrul survenit în România. Banchetului i s-a pus capăt câteva minute mai târziu. Apoi, s-a instituit, prin decret prezidențial,starea de necesitate pe întreg teritoriul României. În timpul nopții, o aeronavă a adus delegația română înapoi în țară.
În urma cutremurului din 4 martie 1977 au fost înregistrate 1.570 de victime, dintre care 1.391 numai în Bucureşti. La nivelul întregii ţări au fost circa 11.300 de răniţi şi aproximativ 35.000 de locuinţe s-au prăbuşit. Majoritatea pagubelor materiale s-au concentrat la Bucureşti, unde peste 33 de clădiri şi blocuri mari s-au prăbuşit.
Printre victime s-au numărat şi artişti mari ai României. Cântăreaţa Doina Badea a pierit împreună cu toată familia. La fel şi actorul Toma Caragiu şi regizorul Alexandru Bocăneţ, care se întâlniseră să stea la poveşti. De teamă, au luat-o la fugă pe scări, care s-au prăbuşit însă. Cei doi n-au reuşit să se salveze.
Imaginea lui Iisus a apărut pe cer! Minune văzută de mii de oameni aflați la malul mării!... Și-a pitit banii într-un loc nebănuit! Ce avere fabuloasă avea Toma Caragiu și unde a ascuns-o înainte de a muri la cutr...
