Live acumMangalita
Prime Time 20:00iUmor

Președinții români cu ghinion în dragoste. Unul dintre ei și-a tras un glonț în cap, iar altul a fost înlocuit cu un jandarm. „Nu făcea baie, pentru că-şi imagina că se va topi ca un săpun”

Cupidon poate fi și mârșav. Doi dintre președinții pe care i-a avut România ar putea spune acest lucru. Unul dintre ei și-a tras un glonț în cap,  bolnav de sifilis, iar celălalt s-a căsătorit cu „fata unui sifonar”, care l-a părăsit pentru ca în scurt timp să îl înlocuiască cu un jandarm.

Gheorghe Gheorghiu-Dej la nunta lui (stânga) și un portret al lui Chivu Stoica (dreapta).

Gheorghe Gheorghiu-Dej s-a dus la altar cu femeia nepotrivită și a fost înlocuit cu un jandarm

Gheorghe Gheorghiu-Dej, președintele Consiliului de Stat al Republicii Populare Române în perioada 21 martie 1961 - 19 martie 1965, s-a îndrăgostit de o femeie nepotrivită. Mai exact, de fiica unui „sifonar” din Galați. Dar nu un simplu „sifonar”! Socrul lui era proprietarul unei fabrici de apă gazoasă cu opt de angajaţi, a unei bodegi şi a mai multor tarabe de dulciuri şi delicatese.

Maria Stere Alexe era o femeie frumoasă și avea „zestre”! Tatăl ei le-a dat ei și lui Gheorghe Gheorghiu-Dej o casă modestă, dar situată într-o zonă considerată excelentă în acea vreme. De asemenea, socrul lui Gheorghe Gheorghiu-Dej le-a promis că le va lăsa o parte din afacerea lui.

Cinci ani a durat căsnicia lor. Au avut două fete - Vasilica (Lica) şi Constantina (Tanţa). Prima, născută în 15 martie 1928, avea să ajungă o cunoscută actriţă de cinema, iar a doua a avut o carieră în învățământ.

Relația dintre Gheorghe Gheorghiu-Dej și soția lui, Maria Stere Alexe, s-a răcit chiar în 1930, anul în care el a intrat în Partidul Comunist. A fost mutat disciplinar la Dej (loc unde avea să-şi completeze numele), însă soţia a refuzat să-l urmeze, despărţirea fiind parafată cu acte din 1931.

Soția lui Gheorghe Gheorghiu-Dej nu a suferit multă vreme. La scurt timp, și-a refăcut viața cu un ofițer jandarm, alături de care și-a crescut fiicele. Ușor nu i-a fost, deoarece după naționalizare a pierdut întreaga avere, iar ofițerul fusese dat afară din noua armată socialist. Fostul șef de stat a devenit apropait de fiicele lui abia după 1952.

Gheorghe Gheorghiu-Dej nu s-a recăsătorit niciodată, situaţie ce a alimentat zvonurile iscate în perioada 1933-1944, în puşcărie, cum că ar fi fost, de fapt, homosexual. Aceste zvonuri nu au fost niciodată dovedite.

Chivu Stoica a divorțat de două ori și ar fi sfârșit încurcat într-un triunghi amoros. Și-a tras un glonț în cap

Era 17 februarie 1975 când în casa lui Chivu Stoica din Carierul Primăverii se auzea un foc de armă. Fostul șef al statului și-a tras un glonț în cap, cu o armă de vânătoare Holland-Holland, pe care o primise cadou de la Gheoghe Gheorghiu-Dej. Două femei se aflau cu el în casă în acel moment – a doua fostă nevastă, Maria Manolescu, de care abia divorțase, și Doina Roman, o… „nepoată”.

De ce și-a luat viața? Nu se știe sigur. S-a spus că a fost „sinucis” de Nicolae Ceaușescu, care ar fi vrut să îngroape un secret rușinos, despre unele relații homosexuale pe care le-ar fi întreținut în timpul detenției de la Doftana cu… Șmil Marcovici, care „practica perversități” în închisoare, după cum a scris Chivu Stoica în autobiografia lui.

Altă variantă a poveștii este că s-a sinucis din cauza… neputinței în fața „nepoatei”. „S-a spus că fusese împuşcat din ordinul lui Ceauşescu, ceea ce e total fals. Îmi pare rău s-o spun, dar el avea o asistentă sau o soră medicală, de 24 de ani, care-l îngrijea. El spunea că e nepoata lui şi o luase şi acasă! Şi când a realizat că are o vârstă, că degeaba îşi luase «nepoata» în casă, şi-a luat viaţa!“, povesteşte Andrei Lupu în volumul „Poveşti din cartierul Primăverii“.

Nepoata, pe nume Doina Roman, ar fi fost trimisă, de fapt, de Securitate în casă la familia Chivu, chiar la 18 ianuarie 1975, şi ar fi făcut parte din planul de eliminare a fostului ceferist, susţine Maria Manolescu.

Nicolae Ceaușescu povestise că Stoica i se plânsese în câteva rânduri că fosta soţie îi interzisese vizitele nepoatei, ceea ce îi sporise su­ferinţa și zbuciumul sufletesc. Între Chivu Stoica și Doina Roman nu exista, de fapt, nici un grad de rudenie. Potrivit mărturiilor sale, „atitudinea dură și de dispreţ” manifestată de Maria Manolescu l‑a determinat să‑și caute alinarea și liniștea sufletească în braţele Doinei Roman, care părea să fie singura în stare să‑l înţeleagă.

Există și o a treia variantă a poveștii. Chivu Stoica, președinte al Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România în perioada 24 martie 1965 - 9 decembrie 1967, s-ar fi sinucis deoarece era bolnav de sifilis terțiar. Potrivit istoricului Stelian Tănase, afecţiunea cu transmitere sexuală i-ar fi întunecat mintea şi aşa fragilă.

„Pavel Câmpeanu îmi spunea că nu făcea baie pentru că-şi imagina că se va topi ca un săpun. A publicat documentele lui din închisoare în care specifica faptul că mergea la tratament. Aşadar, avea un istoric medical bogat al afecţiunii“, a explicat Stelian Tănase.

Chivu Stoica a crescut în satul Smeeni, judeţul Buzău. Avea zece frați. A făcut cinci clase primare de şcoală şi, timp de patru ani (1923-1927), şcoala de ucenici la Depoul de locomotive CFR Buzău. Ieşise lucrător cazangiu. A luat contact cu politica la vârsta de 20 de ani. S-a apropiat de mișcarea comunistă în Capitală și s-a înscris în ilegalitate, alături de muncitorii ceferiști. Până în 1933, a fost arestat de cinci ori. În timpul petrecut prin închisori, s-a apropiat de Gheorghe Gheorghiu-Dej. A fost membru al Biroului Politic al Partidului Muncitoresc Român (PMR) timp de două decenii (1945-1965), membru al Secretariatului CC al PMR (1961-1965), ministru al Metalurgiei şi Industriei Chimice (1949-1955) şi preşedinte al Consiliului de Miniştri (1955-1961).

În urma sinuciderii lui Chivu Stoica, raportul comisiei de anchetă constata sec faptul că acesta și-a pus capăt zilelor din cauza „decăderii sale morale” și „întreținerii unor relații intime degradante”. Vina era a lui în totalitate. Înmormântat cu funeralii naţionale, Chivu Stoica nu a fost însoţit pe ultimul drum de nici unul dintre liderii marcanţi ai Partidului.