Top 7 lucruri mai puțin știute despre Brâncuși! Ce îi plăcea să mănânce și ce credea despre căsătorie. „Te poate masacra”

Urmărește A1 pe Discover

1. Ce îi plăcea să mămânce. Mămăliga era nelipsită de pe masa lui!

Constantin Brâncuşi nu aprecia prea mult mâncarea sofisticată, ci pe cea simplă. Marele sculptor iubea mămăliga! O mânca aproape zilnic chiar și la Paris, în Statele Unite ale Americii sau în oricare colţ al lumii, unde găsea cu greu mălai. De multe ori, îi ruga pe cunoscuţii care veneau din România să-i aducă făină de porumb de acasă.

Gustul mămăligii îi amintea lui Constantin Brâncuși de copilărie, de locurile natale ce au rămas mereu în sufletul său.

În plus, Brâncuşi pretindea că mămăliga stimulează forţele fecundităţii, după cum povestea Petre Pandrea.

Milița Petrașcu a povestit că Brâncuși pregătea orez cu lapte, fripturi și ciorbă de fasole. Nici când era invitat nu aprecia prea mult mâncarea sofisticată.

„Vizitele lui Brâncuși acasă la mine aduceau de fiecare dată o atmosferă degajată, lipsită de prejudecăți, deși mereu îmi răsturnau planurile mele de amfitrioană. Odată era în ajunul întoarcerii sale la Paris, am oferit o masă la care îi invitasem și pe Minulescu, pe Claudia Milian, Marcel Iancu, Ion Vinea și pe M.H. Maxy. Brâncuși a venit îmbrăcat în frac, după obiceiul său, dar din nou s-a manifestat în el acel spirit derutant, care mi se părea că urcă din profunzimea a două milenii de istorie, de la izvoarele dacice. S-a uitat cu un ochi ironic la tartinele cu icre negre, la vinurile de mare noblețe oenologică, la frapierele în care buteliile de șampanie pluteau ca niște grațioase vapoare între mici iceberguri și a optat simplu și firesc pentru … moarea de varză, din care a băut toată seara, cu sifon”, povestea artista Milița Petrașcu.

2. I-a frânt inima Mariei Tănase

La 25 de ani, Maria Tănase s-a îndrăgostit nebunește de Constantin Brâncuși, cu 37 de ani mai în vârstă decât ea. Tânăra „Pasăre măiastră” a lăsat baltă un recital, alegând să petreacă două zile și două nopți în atelierul lui, fără să știe că el avea să îi frângă inima cu insulte usturătoare.

Constantin Brâncuși și Maria Tănase s-au întâlnit în anul 1938, la o expoziţie de artă populară organizată de etnograful Dimitrie Gusti la Paris. În ciuda diferenței de vârstă considerabile, marele sculptor și „Pasărea măiastră” s-au îndrăgostit pe loc.

Mai multe detalii, în articolul: „Ţine, Leano, curu' zvelt!”. Ironia usturătoare pe fondul căreia Maria Tănase a plecat cu inima frântă de lângă Constantin Brâncuși, deși l-a iubit veșnic.

3. Ce credea Constantin Brâncuși despre căsătorie

Constantin Brâcuși a frânt și alte inimi, nu doar pe cea a Mariei Tănase, iar căsătoria nu era o opțiune pentru el.

„Un artist nu trebuie să se însoare, fiindcă poate fi masacrat de femeia lui, care se lăbărțează, încearcă să-l subjuge și să-l transforme în eroul papucului. Bărbatul pleacă în bătălii, moare ca ostaș, se ia de piept cu viața. Femeie lui trebuie să aștepte, ca Penelopa, întoarcerea lui Ulysse”, spunea Constantin Brâncuși.

4. Le dădea nume de bărbați ucenicelor lui, ca să le poată înjura

Constantin Brâncuşi accepta cu greu să aibă ucenice din rândul femeilor, pentru că firea sa galantă îl oprea să fie aspru cu ele atunci când acestea greşeau.

Marele artist a găsit totuşi o soluţie în spiritul său pus mereu pe şotii şi le-a punea ucenicelor sale nume de băieţi.

În această situație s-au aflat surorile Codreanu, Lizica şi Irina, care făceau parte din cercul de apropiaţi ai sculptorului Constantin Brâncuşi. Cele două au îmbrăţişat sculptura, dar Lizica s-a îndreptat, apoi, către dans şi balet.

Irina Codreanu a relatat cum Brâncuşi a acceptat-o pe ea şi pe Sanda Kessel, o altă sculptoriţă, ca ucenice.

„Sanda Kessel, deasemeni sculptoriţă, şi cu mine lucram în acei ani îndepărtaţi în atelierul lui Bourdelle, la Academie de la Grande Chaumiere. Brâncuşi ne-a poftit în atelierul său din Impasse Ronsin. Contactul, în fine, direct cu opera maestrului ne-a făcut o impresie enormă. I-am cerut, cum mai înainte i-a cerut Militza Petraşcu, să lucram cu el. Mai întâi a refuzat. Zicând, aşa glumeţ şi galant cum era, că pe un ucenic el trebuie să-l poată şi bate: «Pe fete frumoase ca voi, nici cu o floare n-aş îndrăzni să le ating…». Însă, cum noi tot insistam să ne accepte ca eleve, el a găsit un compromis: ne-a dat nume de băieţi - ca să poată fi sever cu noi, «ucenicii». Pe Sanda Kessel o chemase Petrică, Margareta Cosăceanu, care şi ea a venit câteodată să lucrezi cu Brâncuşi, o chema Mihalache, iar mie îmi zicea Costică. În felul acesta putea fi cu noi mai aspru, când era nevoie“, a povestit ea.

5. Părinții lui l-au crezut mort în copilărie

În 1879, Constantin Brâncuşi avea trei ani. În toamna acelui an, când se făcea ţuica „la cazan“, urmărindu-i pe cei care degustă lichidul ca să vadă dacă procesul se desfăşoară cum trebuie, Brâncuşi a prins un moment de neatenţie generală. Și-a umplut căuşul palmelor cu ţuică şi a băut pe nerăsuflate. A căzut în somn aproape instantaneu.

Tatăl lui s-a gândit deja că va trebui să îi facă înmormântarea. Totuşi, cineva s-a gândit să o cheme pe Baba Brânduşa, doftoroaie şi servitoare a Brâncuşilor.

Brânduşa i-a verificat respiraţia copilului, apoi i-a pus sub nas balegă de cal, adunată din preajmă. Copilul a strănutat puternic. Lumea a aplaudat.

A doua zi, Radu Brâncuşi l-a pus pe fiul său să adune nişte nuiele şi să i le aducă. Apoi, tatăl l-a bătut cu acele nuiele, ca să țină minte.

6. A spălat pahare la Paris

Constantin Brâncuși a pornit spre Paris, pe jos. S-a îmbolnăvit, dar a răzbit! Ca să își câștige pâinea, în capitala franceză, marele sculptor a lucrat mai întâi ca spălător de vase.

„La Paris, am lucrat, la început, pentru a-mi câștiga existența, ca spălător de vase în restaurante. Eram un soi de paharnic. Nu turnam vin boierilor. Mă specializasem în spălatul paharelor”, povestea el.

„Am făcut chiar o invenție pentru spălatul paharelor cu rapiditate. Până la mine, se spălau în două ape: un rând cu apă caldă și un rând cu apă rece. Eu am suprimat apa rece și utilizam numai apă fierbinte. Apa fierbinte dizolva, automat, grăsimile, era igienică și paharele se și uscau mai repede…Îmi frigeam buricele degetelor grosolane de sculptor, dar mă resemnasem”, mai povestea Brâncuși.

Mai multe detalii, în articolul: Când Brâncuși s-a enervat, a lăsat totul baltă și a plecat la Paris, pe jos! „Era o muncă de prostituată! Dus am fost, pomenind de mama lor”

7. L-ar fi pus pe Rockefeller să măture

Se povesteşte adesea că atunci că a venit celebrul bancher David Rockefeller în vizită la el, care-l aprecia mult pe Brâncuşi, l-a întrebat: „Cu ce te pot ajuta? Să-ţi fac rost de nu-ştiu-ce mobilă?“. Marele sculptor, însă, i-a răspuns, tăios: „Ia şi mătură atelierul!“, după cum a spus Sorana Georgescu-Gorjan, fiica inginerului care a construit „Coloana Infinitului“: