Un cuplu lucrează pentru refacerea unei păduri tropicale de 26 de ani iar rezultatele sunt uimitoare! „N-am simţit niciodată această bucurie, în niciun alt lucru pe care l-am făcut în viaţa mea”

Se spune că împreună, doi oameni ce se au unul pe celălalt, pot muta şi munţii din loc sau, ca acest cuplu din India, pot construi o minunăţie de rezervaţie naturală. În anul 1991, soţii Pamela Gale Malhotra şi Anil Malhotra au cumpărat un teren pe care, cândva, se aflase o pădure tropicală, dar pe care se mai aflau doar arbori, înconjuraţi de mari suprafeţe defrişate.

Astăzi, cei doi soţi administrează rezervaţia SAI, singura rezervaţie naturală privată din India. După ce au achiziţionat terenul, au început cu migală, munca de plantare a arborilor şi de ocrotire a faunei sălbatice, care se refăcea odată cu vegetaţia forestieră.

Astăzi, rezervaţia, numită SAI Sanctuary, acoperă o suprafaţă de peste 133 de hectare împădurite, după ce suprafaţa cumpărată iniţial a fost extinsă. În acest perimetru de pădure tropicală îşi găsesc adăpostul, peste 200 de specii aflate în pericol de dispariţie. Printre aceste specii se numără elefanţii asiatici şi tigrii bengalezi.

„Majoritatea pământului care ne-a fost vândut reprezenta teren agricol abandonat”, a spus Pamela Gale Malhotra. Erau foste plantaţii de orez, câmpuri de cardamom şi plantaţii de cafea. O mulţime de terenuri defrişate. Pentru ca această suprafaţă să fie transformată în pădure a fost nevoie de multă muncă, energie, timp şi de sume importante de bani, relatează “bored panda” .

Districtul Kodagu, acea zona din India în care se află rezervaţia soţilor Malhotra, a trecut printr-un proces intens de despădurire, în ultimii 50 de ani. Dacă, în anii ’70, suprafaţă împădurită din Kodagu era de 86%, astăzi pădurile tropicale mai ocupă doar 16%. Efectele au dezastruoase, precipitaţiile s-au împuţinat, astfel că aprovizionarea cu apă în unele zone din district a devenit o problema spinoasă.

+3

Mai multe fotografii

Astăzi, Pamela şi Anil, spun că sunt bucuroşi să vadă arborii crescând într-un loc ce părea condamant la degradare. Femeia mărturiseşte: „N-am simţit niciodată această bucurie, în niciun alt lucru pe care l-am făcut în viaţa mea”.