Urmărește A1 pe DiscoverSfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul, mitropolitul Țării Românești, e pomenit în fiecare an pe 27 septembrie.
Originar din Iviria, teritoriul Georgiei de astăzi, Antim s-a născut în jurul anului 1650 și a primit la botez numele Andrei, scrie Basilica.
Informațiile despre primii săi ani provin în parte din tradiția biografică păstrată în Biserică.
Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul a avut o influență importantă asupra culturii și susținerea religiei.
Cine a fost Sfântul Antim Ivireanul, pomenit pe 27 septembrie
Potrivit surselor, Antim s-a remarcat încă din tinerețe pentru talentul său în pictură, sculptură, gravură și caligrafie.
În perioada tinereții, a fost luat sclav și dus în Imperiul Otoman. După o perioadă de robie, a fost răscumpărat și a ajuns în apropierea Patriarhiei Ierusalimului, unde și-a continuat formarea, scrie Basilica.
Antim a învățat, printre altele, greaca, turca, araba, slavona și româna. În Moldova a ajuns la Mănăstirea Cetățuia de lângă Iași, unde a devenit egumen în 1689. Aici și-a continuat activitatea culturală și tipografică, înainte de a ajunge în Țara Românească.
În jurul anului 1690 a ajuns în Țara Românească, unde a fost inclus în activitatea tipografică sprijinită de domnitorul Constantin Brâncoveanu, scrie Doxologia.
În 1691, Antim a început să lucreze la Tipografia Domnească din București. În 1694 a devenit egumen al Mănăstirii Snagov. La Snagov a organizat o tipografie în care s-au tipărit cărți în mai multe limbi, inclusiv română, greacă, slavonă și arabă.
Citește și: Ce Evanghelie se citește duminică, 27 septembrie 2026. Semnificația „Pescuirii minunate”
Una dintre realizările remarcabile ale acestei perioade a fost tipărirea, în 1701, a unui Liturghier greco-arab, la cererea Patriarhului Antiohiei, Atanasie Dabas.
Activitatea sa tipografică nu s-a limitat însă la cărțile destinate românilor. Antim a contribuit și la tipărirea unor volume pentru alte comunități ortodoxe din spațiul aflat sub stăpânire otomană.
Ce impact a avut Sfântul Antim Ivireanul asupra culturii românești
În 1701, Antim a revenit la București, unde a continuat activitatea tipografică până în 1705. În această perioadă au fost tipărite numeroase cărți bisericești și de învățătură, între care și lucrări în limba română. Activitatea sa avea să contribuie decisiv la dezvoltarea tiparului bisericesc și la folosirea tot mai largă a limbii române în cult.
La 16 martie 1705, Antim Ivireanul a fost ales episcop al Râmnicului. Și-a continuat aici activitatea culturală și tipografică, fiind preocupat în același timp de viața bisericească și de starea lăcașurilor de cult.
În timpul episcopatului său au fost tipărite mai multe cărți. Printre acestea se numără Tomul bucuriei, o lucrare de aproape 800 de pagini, și Molitvelnicul, tipărită în 1706, una dintre primele ediții românești ale acestei cărți în Muntenia.
Antim s-a ocupat și de repararea și înfrumusețarea unor lăcașuri de cult, printre care mănăstirile Strehaia, Surpatele, Cozia și Govora. Prin lucrările sale, a contribuit la dezvoltarea vieții bisericești și culturale din Țara Românească.
La 22 februarie 1708, în Duminica Ortodoxiei, Antim Ivireanul a fost înscăunat mitropolit al Țării Românești, după moartea mitropolitului Teodosie, care își exprimase în testament dorința ca Antim să îl urmeze. Antim a deținut acest titlu până în 1716.
După înscăunare, tipografia a fost mutată de la Râmnic la Târgoviște. Aici Antim a continuat activitatea editorială.
Un moment important în istoria limbii române bisericești l-a reprezentat anul 1713, când Antim a tipărit la Târgoviște primul Liturghier complet în limba română. Activitatea sa tipografică a contribuit astfel la consolidarea limbii române ca limbă liturgică. Patriarhia Română îi atribuie un rol important în formarea limbii literare și liturgice românești.
Sfântul Antim Ivireanul a scris și celebra operă Didahii
Pe lângă activitatea de tipograf și ierarh, Antim Ivireanul a rămas în istoria culturii române prin Didahii. Lucrarea cuprinde 28 de predici rostite la diferite sărbători împărătești, ale Maicii Domnului și ale sfinților, precum și 7 cuvântări ocazionale. Textele sunt considerate una dintre cele mai importante contribuții ale sale la literatura română veche.
În total, activitatea tipografică a lui Antim e asociată cu 63 de volume, dintre care 21 în limba română, iar celelalte în greacă, slavonă, arabă și georgiană. Sursele bisericești subliniază și faptul că 39 dintre aceste cărți au fost lucrate direct de el.
Pentru Antim, tiparul nu a fost doar o activitate culturală. Cărțile erau destinate preoților și credincioșilor și urmăreau să facă textele bisericești mai accesibile celor care le citeau sau le ascultau în limba română. Prin această activitate, el a avut o contribuție majoră la dezvoltarea limbii liturgice românești.
Sfântul Antim Ivireanul a ctitorit Mănăstirea Tuturor Sfinților din București
Una dintre cele mai cunoscute ctitorii ale sale e Mănăstirea Tuturor Sfinților din București, cunoscută astăzi drept Mănăstirea Antim. Construcția a început în 1713, după planurile mitropolitului, și a fost continuată până în 1715.
Antim a stabilit nu doar reguli pentru viața comunității monahale, ci și prevederi privind ajutorarea oamenilor săraci și a celor aflați în nevoie. Și testamentul său reflectă preocuparea pentru milostenie, educație și sprijinirea celor lipsiți.
Antim a prevăzut, printre altele, ca unor copii să li se ofere posibilitatea de a învăța carte fără plată, ca oamenii săraci decedați să fie înmormântați și pomeniți, iar persoanele aflate în închisoare și cei săraci să primească ajutoare.
Ultimii ani ai vieții lui Antim au fost marcați de schimbarea politică din Țara Românească. După instaurarea domniei lui Nicolae Mavrocordat, mitropolitul a intrat în conflict cu domnitorul.
În toamna anului 1716, Patriarhia Ecumenică a decis caterisirea sa și a stabilit ca loc de exil Mănăstirea Sfânta Ecaterina de la Muntele Sinai.
Citește și: Când începe postul Crăciunului în 2026 și cât durează. Zilele cu dezlegare la pește
Antim a fost însă ucis de soldații care îl escortau spre locul exilului. Trupul său a fost aruncat în râul Tungia, în apropiere de Adrianopol, astăzi Edirne, în Turcia.
Caterisirea lui Antim a fost anulată în 1966 de Patriarhia Ecumenică, la 250 de ani de la moartea sa, în urma demersurilor Bisericii Ortodoxe Române.
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât canonizarea sa în ședința din 19-20 iunie 1992. Proclamarea canonizării a avut loc la 27 septembrie 1992, la Mănăstirea Tuturor Sfinților/Antim din București. De atunci, Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul e pomenit în fiecare an la 27 septembrie.
Ce Evanghelie se citește duminică, 27 septembrie 2026. Semnificația „Pescuirii minunate”...
