Centenarul Marii Uniri. Unirea Bucovinei cu Regatul României, 28 noiembrie 1918

• Hai la masă, România! Noul sezon Chefi la Cuțite de vede duminica de la ora 20:00 și de luni până miercuri de la 20:30 numai pe Antena 1 și în AntenaPLAY
• Marele Premiu de Formula 1™ din Las Vegas e online exclusiv în AntenaPLAY! Vezi cursele în perioada 22 - 24 noiembrie 2024!

Centenarul Marii Uniri. Pe 28 noiembrie 1918, după o serie de evenimente politice importante, Ducatul Bucovinei reușește unirea cu Regatul României printr-o decizie cu vot în unanimitatea de către Congresul Genera al Bucovinei.

Profitând de prăbușirea monarhiei Austro-Ungare, românii și ucrainenii din Ducatul Bucovinei au început să revendice simultan unirea ținuturilor unde erau majoritari, cu Regatul României și, respectiv, cu nou proclamata Republică populară Vest-ucraineană, frontiera fiind în negociere deoarece ambele comunități revendicau orașe importante precum Cernăuți, Rădăuți sau Siret.

Centenarul Marii Uniri. Evenimente care au dus la unirea Bucovinei cu România

Pe 17 octombrie 1918, la Viena, deputații români au constituit Consiliul Național Român din Austria.

La iniţiativa fruntaşilor luptei naţionale Sextil Puşcariu şi Iancu Flondor, s-a convocat în octombrie 1918, o mare adunare reprezentativă a românilor din provincia Bucovina, pentru a hotărâ soarta ei. Adunarea din 14/27 octombrie, decide cu unanimitate de voturi, dar cu opoziţie ucraineană, unirea Bucovinei la celelalte provincii româneşti din Austro-Ungaria. Totodată s-a format un Consiliu Naţional, prezidat de Dionisie Bejan şi având în componenţa sa reprezentanţi din toate păturile sociale şi din toate judeţele provinciei.

Consiliul Naţional a înfiinţat un organ cu caracter de guvern numit Consiliul Secretarilor de Stat, format din 14 secretari de stat. La rândul lui, acest guvern provizoriu avea un Comitet Executiv, al cărui preşedinte era Iancu Flondor, vicepreşedinţi erau Dinionsie Bejan, Dori Popovici şi Sextil Puşcariu, iar secretari erau Vasile Bodnărescu, Radu Sbiera şi L. Tomoioagă.(enciclopediaromaniei.ro)

Congresul General al Bucovinei. Proclamarea unirii Bucovinei cu Regatul România

Pentru ca adunarea de la 27 octombrie să fie recunoscută pe plan internațional s-au strâns legăturile cu guvernul român aflat la Iași. În primă fază această unire nu a fost recunoscută, fapt ce a dus la, a doua zi, la intrarea armatei române în Cernăuţi, Consiliul Naţional a adoptat o constituţie provizorie, care reglementa principiile fundamentale ale provinciei.

Într-un final, unirea mult-așteptată, s-a realizat prin Congres general al Bucovinei s-a desfăşurat la 18/28 noiembrie 1918 la Cernăuţi, în Sala Sinodală a Palatului Mitropolitan. La acest congres au participat, în fruntea adunării, Iancu Flondor, Dionisie Bejan şi Ion Nistor. La propunerea lui Iancu Flondor s-a votat cu o majoritate aleșilor prezenți „Unirea necondiţionată şi pentru vecie a Bucovinei în vechile ei hotare până la Ceremuş, Colacin şi Nistru, cu Regatul României”.

Centenarul Marii Uniri. Recunoașterea unirii Bucovinei cu România

Imediat după congres s-a format o delegație compusă din mitropolitul Vladimir de Repta, Iancu Flondor, Ion Nistor, Dionisie Bejan şi reprezentanţi ai minorităţilor, care au mers la Iași pentru a se întâlni cu Regele Ferdinand I, pentru a i se prezenta actul unirii Bucovinei cu Regatul România.

La 18 decembrie 1918 era promulgat decretul lege pentru consfinţirea unirii Bucovinei. Acesta prevedea ca din partea Bucovinei să intre în guvern 2 miniştri de stat fără portofoliu, unul delegat cu administraţia la Cernăuţi, celălalt la Bucureşti.