Chef Ștefan Popescu, despre copilăria la bunici și valorile pe care dorește să le transmită copiilor:„Amintirile astea nu le uiți”

Chef Ștefan Popescu face dezvăluiri de suflet. Amintirile cu buncii, familia și începuturile sale în arta gastronomiei îl emoționează.

Chef Ștefan Popescu are doi băieței de excepție. Calmitatea, optimismul, enervia și veselia sa îl fac partenerul de joacă perfect pentru cei mici.

Chef Ștefan Popescu, despre copilăria la bunici și valorile pe care dorește să le transmită copiilor:„Amintirile astea nu le uiți niciodată”

La asta se adaugă și ambiția, care l-a dus pe culmi înalte. Începuturile sale în gastronomie au avut loc în anii 2000, când și-a depus CV-ul pentru un post în cadrul unui hotel din capitală. Atunci destinul a intervenit, fiind repartizat chiar în bucătăria hotelului.

Ceea ce puțini știu despre Chef Ștefan Popescu este legat de pasiunea sa pentru filme.

Copilăria celebrului chef a fost împărțită între oraș și satul bunicilor.

„La oraș era școala, greul. La țară, vacanțele, era cel mai frumos!” relatează acesta. „Era o zonă rurală-rurală. Nu aveam vaci, oi și astea. Mergeam prin vecini, dar eram numai în picioarele goale, de dimineața până seara, afară. Făceam baie afară, cu apa care se încălzea în găleată . Beam apă din niște pocale din lemn. Beai apă cu un pic de iz de fântână.”

„Amintirile astea nu le uiți niciodată”, mai spune el.

Chef Ștefan Popescu își amintește că atunci când trebuia să revină acasă de la bunici, înainte de începerea școlii, era un moment dificil pentru el și mărturisește că plângea.

„Dar nu neapărat că începeam școala plângeam eu. Plângeam că nu mai eram acolo”, argumentează el. „Nu puneam încălțări în picioare două luni de zile și când am pus încălțări în picioare am simțit ceva anormal.”

Acesta recunoaște că era la fel de cuminte precum băieții lui la vârsta respectivă. De asemenea, își aduce aminte că a avut parte și de mustrări mai dure, mai ales pentru prostiile specifice vârstei: „dat cu mâncare pe pereți”, în urma unei provocări lansate de frați.: „Am pictat pereții.”

Chef Popescu dezvăluie că era timid în școală, „în banca” lui.

„Am trei frați. Eu-s cel mai mic. Și cel mijlociu era mare gagicar”, mai adaugă el. Acesta îi împărtășește pasiunea pentru gastronomie, fiind bucătar.

„Îmi e dor de bunici, îmi e dor de țară. Stăteam la bunici și din partea mamei și din partea lui tata”, relatează el.

Totodată, mărturisește că bunicul l-a influențat foarte mult și l-a făcut să ajungă așa cum este acum.

Familia este punctul său vulnerabil și nu își ascunde sensibilitatea în fața acesteia. Povestea de dragoste cu Alina a început acum 24 de ani. Cei doi s-au întâlnit la locul de muncă.

„Îmi aduc aminte, cel puțin din spusele ei, (...) îmi ieșeau ochii în evidență”, spune el. „Și s-a întâmplat magia!”

Chef Ștefan Popescu dorește să le transmită copiilor săi importanța respectării propriului cuvânt: „Să-și țină cuvântul dat! Când spun ceva, aia să facă.”

„Întotdeauna este câte ceva greu, dar asta este viața. Dar e frumoasă!” împărtășește el o perspectivă optimistă asupra vieții. „Important e cum treci peste ele.”

Acest mod pozitiv de a privi lucrurile îl fac pregătit în fața oricărei provocări a vieții.