Dragostea de părinte este profundă și plină de renunțări. Unele sacrificii sunt vizibile, altele nu sunt recunoscute niciodată. Iată ce spun experții despre cele mai frecvente sacrificii pe care copiii nu le înțeleg, și nici nu le apreciază până când nu devin și ei părinți.
A fi părinte înseamnă, adesea, a pune pe primul loc nevoile altcuiva. De la nopți nedormite la planuri abandonate în tăcere, părinții fac sacrificii care par firești din iubire pentru copiii lor. Totuși, mulți copii nu vor înțelege aceste renunțări decât mult mai târziu. Psihologii explică faptul că lipsa de apreciere nu vine din răutate, ci din faptul că, în copilărie și adolescență, nevoile personale și prezentul imediat ocupă tot orizontul.
6 sacrificii pe care părinții le fac pentru copii și care nu sunt niciodată apreciate, potrivit psihologilor
Psihologii și specialiștii în parenting au enumerat șase sacrificii clasice pe care părinții le fac pentru copiii lor și care nu sunt niciodată apreciate.
Renunțarea la timpul pentru sine
Unul dintre cele mai mari sacrificii este timpul. Părinții renunță la momente de liniște, hobby-uri, socializare și uneori chiar la odihna minimă, pentru a fi disponibili emoțional și fizic pentru copilul lor. Copiii, însă, văd această prezență ca fiind „normală”, nu ca pe o alegere constantă de a fi acolo. Psihologii spun că părinții care își ignoră propriile nevoi riscă epuizarea emoțională, iar recunoștința copiilor pentru acest timp vine rareori, și, adesea, prea târziu.
Amânarea carierei sau a visurilor personale
Fie că aleg un loc de muncă mai puțin solicitant pentru a fi mai prezenți acasă sau renunță complet la visuri personale pentru stabilitatea familiei, mulți părinți sacrifică potențialul propriu. Copiii nu au cum să vadă aceste renunțări, pentru că ele nu sunt vizibile. De aceea, experții recomandă părinților să le vorbească copiilor despre propriile aspirații și echilibrul dintre familie și individ.
CITEȘTE ȘI: 5 sfaturi pentru a crește copii încrezători, amabili și rezilienți
Stabilitatea financiară în favoarea nevoilor copilului
De multe ori, părinții se lipsesc de haine, vacanțe sau obiecte personale pentru a cumpăra un ghiozdan mai bun, a plăti cursuri sau a susține pasiunea copilului. Aceste gesturi nu sunt etalate, pentru că vin din iubire. Însă, în timp, pot crea frustrări tăcute, mai ales dacă copilul cere mereu mai mult sau pare că ia totul „de-a gata”. Recunoștința financiară vine târziu, dacă vine, și doar atunci când copilul devine adult și se lovește de realitățile vieții.
Tolerarea oboselii și a stresului în tăcere
Mulți părinți aleg să nu-și arate suferința, durerea sau oboseala, pentru a nu încărca copilul emoțional. Acest autocontrol constant, deși protector, este unul dintre cele mai invizibile sacrificii. Copilul nu știe că, de multe ori, zâmbetul mamei ascunde extenuare, sau că răbdarea tatălui vine după o zi grea la muncă. Experții în parenting susțin că a vorbi deschis despre propriile limite, într-un mod adaptat vârstei copilului, poate dezvolta empatia și înțelegerea.
Renunțarea la relații sociale sau personale
Prieteniile și viața socială devin, pentru mulți părinți, un lux. După ce devii părinte începi să amâni ieșirile în oraș cu prietenii sau serile petrecute în doi amânate. Din păcate, copiii nu pot înțelege că lumea părinților lor nu se reduce doar la ei. Vor înțelege abia când vor deveni la rândul lor adulți și vor experimenta același lucru.
Acceptarea criticii și a lipsei de recunoștință
Copiii, în special în adolescență, pot fi duri, critici, chiar nedrepți. Părinții acceptă uneori cu stoicism respingerile, replicile dure sau lipsa de respect. Este un sacrificiu emoțional major, pe care mulți îl îndură în speranța că va trece. Psihologii spun că părinții au nevoie de susținere, empatie și uneori, de limite clare.
Fiecare părinte face sacrificii. Unele sunt evidente, altele rămân nevăzute, nespuse și neapreciate. Adevărul este că mulți copii nu-și vor da seama niciodată de tot ce s-a pus în joc pentru ca ei să crească în siguranță și iubire. Și e în regulă. Dragostea adevărată nu așteaptă aplauze. Însă, uneori, un simplu „Mulțumesc” spus din inimă poate vindeca ani întregi de renunțări tăcute.
CITEȘTE ȘI: Ce înseamnă cu adevărat când copilul țipă „Lasă-mă în pace!”, dar vrea să spună altceva
Trucul părinților scandinavi pentru a-și adormi copiii în 15 minute... Primul ajutor în caz de sufocare la copii: cum ajuți un bebeluș sau un copil mic care se sufocă...
