Primul Arc de Triumf din București a fost ridicat în 1846. A urmat cel din 1848, apoi 1859, 1877, 1906, 1918...Până și marele George Enescu ajunsese să întrebe: ”Dar cel adevărat, pe când?” Și monumentul pe care-l putem admira azi a avut o istorie zbuciumată: clădit din sărăcie, și-a pierdut...basoreliefurile din ipsos la primele ploi. Abia la 1 decembrie 1936 putem vorbi de un ansamblu superb și trainic!
1. Primul Arc de Triumf din București e ”inaugurat” pe 5 mai 1846. Baș-boierul Iordache Filipescu merge până la Focșani, spre a-l întâmpina pe Mihai Sturdza (1834 - 1849), domnitorul Moldovei. Când dau să intre pe Podul Mogoșoaiei, o fac pe sub un monument din lemn, săltat special cu acest prilej. 2. Pe 18 iulie 1848, doi ani mai târziu, pictorul C. D. Rosenthal este însărcinat cu ridicarea unui nou Arc de Triumf, în onoarea comisarului Înaltei Porți, ce urma să sosească la București. Se ridică ceva din lemn, revoluționarii de la 1848 spun că este al lor, dar e distrus, rapid. 3. La 1877, după cucerirea Independenței de Stat, putem vorbi despre primul monument mai ”serios”. Fila călindarului arată 15 decembrie când, la Poarta Mitropoliei, este ”instalat” un ansablu monumental în onoarea domnitorului Carol I. revenit în țară de pe câmpurile de bătălie din sudul Dunării. Se va trece pe sub el, apoi va urma un ”Te Deum”.
Doi generali imenși în același mormânt: ”Comuniștii m-au arestat ca pe un borfaș de rând!”
Trupele române biruitoare în Războiul de Independență trecând pe sub Arcul de Triumf de pe fostul Pod al Mogoșoaiei, arteră rebotezată Calea Victoriei. 8 octombrie 1878, fotografie a marelui Franz Mendy
4. Pe 8 octombrie 1878 are loc ceremonia organizată cu prilejul primirii trupelor române învingătoare în Războiul de Independență. La intrarea în Piața Victoriei se trece pe sub un nou Arc de Triumf, construit din lemn, după proiectul inginerilor Primăriei, Cerchez și Cucu. Ulterior, va fi demolat. 5. Pe 19 iunie 1906 se inaugurează, în Parcul din Dealul Filaretului (actualmente Carol), Expoziția Generală Română, prilejuită de aniversarea a 40 de ani de la urcarea pe tron a celui mai important om de stat din toate timpurile, Regele Carol I, și 25 de ani de când Principatele Române deveniseră Regat. Logic, se trece pe sub un Arc de Triumf...6. După terminarea Primului Război Mondial, familia regală se întoarce de la Iași, acolo unde se refugiase după ce Bucureștiul fusese ocupat de trupele nemțești. Firesc, se intră pe sub un Arc de Triumf...
7. La încetarea Primului Război Mondial și după Actul Unirii de la 1 decembrie 1918, apare un curent național de comemorare al eroilor căzuți pentru Reîntregirea Neamului. Se ivesc proiectele pentru Crucea de pe Caraiman, Mormântul Eroului Necunoscut din Parcul Carol, Catedrala Încoronării de la Alba Iulia, Mausoleul de la Mărășești ori Arcul de Triumf. În 1922, în timpul mandatului primarului Matei Gh. Corbescu, se organizează o paradă în cinstea Marii Uniri. Pentru că Arcul de Triumf din 1918 fusese construit din materiale de proastă calitate, edilul propune să fie ridicat unul nou. George Enescu, sătul, scrie o scrisoare în care întreabă, public: ”Dar adevăratul Arc de Triumf, pe când?”
În 1918, Arcul de Triumf traversa Calea Victorie, fiind lipit de Hotelul Athénée Palace de astăzi
Petre Antonescu, unul dintre cei mai mari arhitecți români, e delegat să se ocupe de monument. E aleasă zona de nord a capitalei, aproape de Șoseaua Kiseleff, la al doilea Rond. Pe 16 octombrie 1922 este inaugurat noul Arc de Triumf. Pentru că trebuia dat gata până pe 15 ale lunii, când, la Alba Iulia, avea loc încoronarea Regelui Ferdinand și a Reginei Maria ca Întregitori, treaba este făcută de mântuială: totul e ridicat din materiale ușoare, lemn, paiantă ori stuc, elementele decorative, basoreliefurile sunt turnate în ipsos ori lut, așa că totul se degradează la primele ploi. Începe scandalul. Adversarii lui Petre Antonescu cer dărâmarea lui, renunțarea la proiect. În 1930, Arcul de Triumf este considerat un ”monument incomod” pentru Micul Paris. Să n-o mai dăm cotită: la opt ani de la inaugurare, ansamblul monumental era mai degrabă o caricatură a ceea ce ar fi trebuit să fie.
O nouă inauguare, în 1936!
Abia pe la 1932, în urma unui articol al lui Mihai Mora (”O datorie imperioasă”) situația tragică a Arcului revine în atenția opiniei publice. Regele Carol al II-lea se implică personal. Adună marii artiști ai timpului - un Baraschi, un Paciurea, un Jalea, un Costin Petrescu, un Mac Constantinescu, un Alexandru Călinescu - și le cere să se implice. Coloanele sunt lucrate, acum, în granit de Deva, ori în marmură de Rușchița. Petre Antonescu supraveghează totul: apare o temelie de 25 de metri cu o înălțime de 27. Se dă drumul la treabă în primăvara lui 1935, iar lucrările durează un an și jumătate. Banii vin fie din subscripție publică, fie de la numeroasele asociații și societăți ale foștilor combatanți din Primul Război Mondial. Ca model se ia confratele din Paris. Pietrele cu care este placat sunt aduse de la Turcoaia, Albești, Bașchioi, Banpotoc. Sunt sculptate brâuri și frize, inscripții comemorative, texte de Nicolae Iorga ori chiar Regele Ferdinand, basoreliefruri, medalioane. Alegoric, sunt înfățișate Victoria, Bărbăția și Credința, dar și chipurile Întregitorilor. Sunt trecute, de asemenea, și numele localităților unde s-au dat marile bătălii pe fronturile întâii mari conflagrații mondiale.
Monumentul, după 1948. Textele Regelui Ferdinand Ferdinand au dispărut, cum au dispărut și efigiile Întregitorilor
Ceremonia (re) inaugurării are loc la 1 decembrie 1936, la 18 ani de la Marea Unire. Regele Carol al II-lea este prezent, alături de Regina Maria ori de prințul moștenitor Mihai.
În 1948, comuniștii pun mâna pe daltă. Arcul de Triumf este mutilat prin scoatere textelor ce aminteau de declarațiile Regelui Ferdinand către țară. Dispar efigiile Întregitorilor, iar în locul lor apar două flori de piatră. Dispar și numele unor localități din Basarabia: Cahul, Cetatea Albă. Va fi curățat între 1960 și 1961 și reparat între 1981 - 1982. O expertiză tehnică din 1980 arăta că fundația fusese grav avariată de cutremurele din 1940 și 1977. Pe aici aveau să treacă, printre alții, Charles de Gaulle ori Richard Nixon. După decembrie 1989, reapar unele dintre elementele originale (dar nu toate) și devine principalul punct în cadrul defilărilor de la 1 Decembrie. Este refăcut în perioada 2014 - 2016 și, după aceea, se poate vizita, transformându-se într-un mic muzeu.
Surse: ”Cea mai frumoasă poveste. Câteva adevăruri simple despre istoria românilor”, Adrian Cioroianu, ”Cronologia Bucureștilor”, Gheorghe Parusi
Caz șocant în Maramureș! Un pădurar a fost împușcat de hoţii de lemne cu propria sa armă de vânătoare... A treia noapte de violenţe extreme la Barcelona. Protestatarii au incendiat maşini şi au aruncat cu sticle cu benzină în...
