Urmărește A1 pe DiscoverÎn urmă cu aproximativ 3.200 de ani, mai multe civilizații din zona Mediteranei s-au prăbușit brusc.
Evenimentul e cunoscut drept Colapsul Epocii Târzii a Bronzului, scrie IFL Science.
Istoricii au remarcat de mult timp că evenimentele istorice care ar fi stat la baza legendelor din Iliada și Odiseea lui Homer par să se fi desfășurat în aceeași perioadă.
Generațiile următoare au privit acea epocă de dinaintea colapsului ca pe o adevărată „epocă de aur”, demnă de a fi transformată în povești eroice.
Prăbușirea civilizațiilor mediteraneene care a inspirat Odiseea
Potrivit unui nou studiu, prăbușirea civilizațiilor nu a fost provocată de zei răzbunători sau de răpirea Elenei din Troia, așa cum sugerează miturile, ci de o secetă prelungită. Cercetarea explică și mecanismele climatice care au stat la baza acestui fenomen.
În Epoca Bronzului, tehnologia nu permitea transportul eficient al unor cantități mari de hrană. Astfel, atunci când apăreau dezastre naturale, foametea și conflictele armate se alimentau reciproc și puteau duce la dispariția unor civilizații întregi.
Arheologii au descoperit adesea dovezi ale unor perioade de secetă înaintea căderii marilor orașe, însă până acum nu era clar de ce aceste episoade au fost atât de severe.
Citește și: Adevărul despre prințesele egiptene care pot rescrie istoria. Ce au găsit experții în mormintele lor
Katherine Power, doctorandă la Universitatea din Stockholm, a încercat să găsească răspunsul cu modele climatice avansate.
„În loc să fie provocate de un singur eveniment climatic, am descoperit că cele mai severe secete au apărut atunci când cicluri climatice naturale, care acționează pe intervale diferite de timp, s-au suprapus. Acest lucru explică de ce secetele asociate cu prăbușirea Epocii Târzii a Bronzului au fost atât de intense,” a declarat Power.
Împreună cu profesorul Qiong Zhang, cercetătoarea a folosit modelul climatic EC-Earth 3.3.1, utilizat în prezent pentru prognozele climatice viitoare, pentru a recrea evoluția climei mediteraneene din ultimii 8.000 de ani.
Rezultatele arată că regiunea a trecut printr-un proces lent de aridizare, cauzat de modificările treptate ale orbitei Pământului. Peste această tendință pe termen lung s-au suprapus fluctuații climatice de durată mai scurtă, generate de schimbările din Oceanul Atlantic și din atmosferă.
Mai multe culturi au dispărut în acea perioadă
Schimbările provocate de variațiile orbitale au fost suficient de lente pentru ca societățile să se adapteze, iar unele regiuni nici măcar nu au înregistrat o tendință generală de uscare.
În schimb, ciclurile climatice mai scurte, influențate de fenomene precum Circulația Meridională de Răsturnare a Atlanticului (AMOC) și modificările salinității Mediteranei, puteau apărea brusc și afectau simultan suprafețe extinse. Ceea ce declanșa efecte în lanț.
Mai mult, atunci când maximele sau minimele acestor cicluri s-au suprapus, au rezultat 3 perioade de secetă de lungă durată în estul Mediteranei. Cea mai recentă coincide cu Colapsul Epocii Târzii a Bronzului.
Deși modelul climatic indică existența unei secete și mai severe cu peste 2.000 de ani înainte, impactul ei fusese probabil uitat de generațiile ulterioare. Pentru oamenii care au trăit în jurul anului 1200 î.Hr., acea perioadă părea fără precedent, ca și cum zeii s-ar fi întors împotriva lor.
Potrivit simulărilor EC-Earth 3.3.1, Balcanii au început să se usuce în urmă cu aproximativ 3.400 de ani. Până în anul 1100 î.Hr., scăderea precipitațiilor devenise mult mai extinsă, iar în jurul anului 1050 î.Hr. clima era și mai rece.
Rezultatele corespund cu dovezile obținute din arhive naturale, precum stalagmitele, care indică reduceri ale precipitațiilor de 15–30% în acea perioadă.
Cercetătorii subliniază că, atunci când ecosistemele și agricultura funcționează deja aproape de limita disponibilității apei, chiar și schimbări relativ mici ale raportului dintre precipitații și evaporare pot provoca efecte disproporționat de mari asupra vegetației, producției agricole și stabilității resurselor.
Prezența numeroaselor elemente fantastice din Iliada și Odiseea i-a făcut pe istoricii secolului al XIX-lea să considere operele lui Homer drept simple mituri.
Totuși, descoperirea ruinelor unui oraș antic în apropierea strâmtorii Dardanele, loc identificat de grecii antici drept Troia, a schimbat această perspectivă.
Citește și: Cel mai vechi sistem de comunicare ar fi fost descoperit în Europa. Cât de vechi e, de fapt
Orașul prezintă urmele a cel puțin 9 distrugeri succesive în decursul a peste 3.000 de ani, inclusiv un incendiu major produs în jurul anului 1180 î.Hr., perioadă apropiată de data la care numeroși istorici plasează războiul troian.
Acest lucru nu dovedește însă că evenimentele descrise în Iliada sau Odiseea”s-au petrecut exact așa cum apar în epopeile lui Homer, ci doar că legendele ar fi putut fi inspirate de evenimente istorice reale.
Colapsul Epocii Târzii a Bronzului a afectat Grecia, Egiptul, Anatolia (actuala Turcie) și Balcanii. A urmat o perioadă cunoscută drept Evul Întunecat al Greciei, care a durat aproape 400 de ani, iar statele vecine au avut nevoie de secole pentru a-și recăpăta prosperitatea.
