Dansul călușarilor, ritualul românesc specific din perioada rusaliilor, a intrat în Patrimoniul Mondial Imaterial UNESCO în 2008. Însă cine sunt mai exact călușarii și ce semnificație are dansul acestora.
Călușarii sunt singurii care au dreptul să joace „Dansul Călușului”, prezent în timpurile vechi în toate zonele țării. Cum dansul Călușului este considerat un dans ritualic, sacru, vindecător, nici despre călușari nu se știe foarte multe, oamenilor fiindu-le frică să nu fie „pociți” de iele.
Totuși, ce știm despre călușari?
Organizare
Despre modul de organizare al călușarilor se știu câteva lucruri, ierarhia acestora fiind vizibilă pentru toți cei ce asistă la „jocul Călușului”.
Astfel, cel mai important membru al Călușarilor și în același timp și liderul lor este „Vătaful”. Acesta este cel care conduce și supraveghează întreaga ceremonie și era ales dintre cei mai buni dansatori. După ce era ales, Vătaful devenea un personaj sacru, respectat în societate, oamenii crezând că avea „puteri magice” asupra călușarilor.
Liderul călușarilor trebuia să fie un bărbat cu calități și virtuți morale deosebite, familiarizat cu Tainele Călușului, cunoscător al farmecelor , vrăjilor și descântecelor. Acesta nu avea voie să dezvăluie aceste taine decât următorului vătaf.
Costum de Călușar
pinterest.co.uk
Celălalt personaj important este „Mutul Călușului”, care, în unele zone, este considerat adevăratul lider al călușului. Bărbatul care joacă acest rol nu este ales ci se impune prin calitățile de dansator, artist, acrobat. În timpul jocului, această persoană nu are voie să vorbească, nerespectarea acestei reguli fiind aspru pedepsită, în trecut ajungându-se chiar și la pedeapsa cu moartea.
Autoritatea Mutului care provine din sacralitatea sa ridicată se manifesta la nivelul cetei și al obștei sătești pe parcursul întregului an, însă cu deosebire în perioada Rusaliilor.
Ritualuri
Scenariul ritual este format din 3 secvențe în care relațiile dintre călușari și colectivitate diferă. Secvența de început „Ridicarea Steagului - Jurământul” și cea de final „Spartul Călușului” se desfășoară în cadrul restrâns al cetei, singura secvență la care sătenii au acces fiind „Jocul Călușului”.
Pe când ziua se transforma în noapte, Călușarii merg la o măgură de la marginea satului sau la marginea unui râu, spații unde vor întâlni puterea supranaturală și ei înșiși se vor transforma în supraoameni. Drumurile lor în zone de frontieră îi separă pe Calușari de ceilalți oameni, îi definesc ca grup ezoteric. Ca atare, toate actele rituale ce servesc pentru a-i distinge pe Călușari de oamenii de rând se desfășoară în spații neobișnuite.
Prin contactul repetat cu „Steagul Călușului”, simbol al puterii supranaturale, Călușarii sunt introduși treptat în lumea supranaturalului. Ei cred că dacă steagul va cădea își vor pierde puterile și vor fi dominați de către iele.
Calușarii - cei ce ne apără de iele
miscareaderezistenta.ro
Viața de zi cu zi
În perioada desfășurării obiceiului, Călușarii viețuiau laolaltă, izolați și sub stricta supraveghere a Vătafului. Legăturile dintre ei presupun o stare de frăție după ce, în timpul „jurământului”, „s-au legat frați jurați”. Cu excepția Vătafului și a Mutului, persoane ce acționează individual, toți ceilalți membri sunt cel puțin câte doi, împreună zi și noapte.
Dimitrie Cantemir remarca despre Călușari că aceștia doar doar sub acoperișurile bisericilor, „căci este credința că de se vor culca într-un alt loc au să fie pociți de strigoaice”.
Viața cetei este reglementată printr-o serie de cutume în care sunt prevăzute atât obligații, cât și restricții sau pedepse. Restricțiile rituale acceptate pentru aceasta perioadă prin Jurământ includ supunerea față de vătaf, unitatea grupului, abstinența sexuală și păstrarea secretelor grupului.
Toate aceste aspecte au făcut ca în satele românești, ceata călușarilor să capete o aureola deosebita, poziția de calușar să fie privită și tratată de restul lumii ca o stare deosebită. A fi călușar însemna a fi om ales, înzestrat cu o serie de însușiri și calități, precum și cu o tărie spirituală care îl făcea apt sa se supună în totalitate restricțiilor impuse de o tradiție ancestrală. De altfel, se crede că însăși virtuozitatea la joc este dată de o forță supranaturală care îi patronează și conduce.
