Cea mai dureroasă confesiune a lui Ilie Micolov despre Marin Moraru! ”Era un prieten la prima vedere”

L-am cunoscut de pe scenă sau din filme, ne-a adus zeci de ani zâmbetul pe buze, dar puţini l-au cunoscut cu adevărat! Prietenul de suflet al lui Marin Moraru, Ilie Micolov a vorbit în exclusivitate despre omul din spatele scenei şi despre legătura strânsă pe care au avut-o. COPERTA MARIN MORARU Prietenul care i-a fost alături lui Marin Moraru, este afectat profund... Însă, cu toată suferiţa pe care o are în suflet, artistul Ilie Micolov a reuşit să spună câteva cuvinte... 00,21 L-am cunoscut pe Marin Moraru la vârsta de 19 ani. Când am dat examen la Institutul de Artă Teatrală şi Cimenematografică Bucureşti. Era şeful comisiei. 00,42 + 00,46 Era un om extraordinar. Era un prieten pot sa spun la prima vedere. 00,59 + 01,04 Am rămas prieteni toată viaţa. Vreau să spun că sunt oameni care atunci când se întâlnesc îşi pun inimile în palmă. Marinuş Moraru era un asemenea om. Când îi plăcea ceva sau de ceva sau de cineva se ataşa pentru totdeauna. Am fost prieteni buni. 01,40 + 01,41 Ce amintiri vă leagă de Marin Moraru? Spectacole multe, cafele, vizitele pe care le făceam uneori la el, că mă chema Iliuţă "Vino până la mine să te mai văd, să stăm de vorbă." 02,05 + 02,09 Toată viaţa, n-am un lucru, n-am o cronologie. Dar aveam motanul, pe motănelul Frac şi cel mai bun lucru mi-era, era un bibelou în mărime naturală a unui motan, exact parcă era Frac în copie. Fetiţa mea, l-a mângâiat şi Marinuş care ţinea aşa de mult la bibeloul respectiv, i l-a dat cadou copilului meu de atunci. Fetiţa l-a dus cu ea la Munchen şi astăzi îl păstrează pe raft ca o amintire scumpă şi dragă. 03,07 + 03,12 Am fost prieteni pot să spun, prieteni de familie. 03,19 + 03,20 Şi soţia dumneavoastră a aflat depre vestea tristă? Da! Ce a spus? A plâns. Când afli aşa ceva nu poţi decât să plângi. 03,31 SPARGEM CU AMBIANTA din video Adio Marin Moraru ! - YouTube 00,00-00,25 04,33 Plâng şi vorbesc cu voi. Plâng şi nu ştiu ce să spun. Poate că Dumnezeu l-a luat să îl odihnească în cele veşnice, pe câmpiile cu flori din raiul ceresc. 05,00 + 05,01 Dumneavoastră ştiaţi că e grav bolnav? Nu mă mai întrebaţi. Sunt secrete de familie pe care eu le-am păstrat întotdeauna. Nu am ştiut că o să moară aşa, dar ştiam că se tratează. 05,20 + 05,27 A păstrat întotdeauna o decenţă extraordinară. 05,34 + 06,55 Am vorbit cu el când cineva mi-a spus zice "Vezi că a murit Marin Moraru." şi eu imediat am dat telefon şi mi-a răspuns Marinuş. Zic "Marinuş tu eşti? Mi-a spus cineva că ai murit." zice "Alt Moraru, măi Iliuţă, mă! După cum vezi trăiesc." zic "Să ai grijă de tine puiule şi când mă fac şi eu o leacă mai bine vin la tine să vorbim. Şi să stăm la o tacla." 07,35 + 07,51 Am vorbit ca doi oameni sănătoşi. Viaţa nu alege. 07,58 COPERTA 07,59 Îl plâng şi mă rog de soarta lui de după cea omenească. Dumnezeu să îl odihnească şi să îi ajute în ceruri să ajungă acolo unde numai fluturii cei mai frumoşi pot ajunge. Acolo unde numai spiritele mari au puterea de a ocrotii. Acolo unde e binele veşnic. 08,39 + 08,56 Posedat de durerea sufletească a pierderii unui om care mi-a fost aproape un părinte. N-au existat între noi prea multe sfaturi, atâta doar "Ilie urmează-ţi drumul! Şi drumul tău înseamnă să faci ceea ce ştii tu mai bine." 07,27 + 09,32 Aşa am făcut. Dar, însăşi faptul că eram prieteni, că ne sunam, că mai vorbeam era extraordinar. Dumnezeu să-l odihnească! 09,49 + 09,52 O să mergeţi la înmormântare? Nu cred că pot. Că nu mă ţin picioarele, dar am vrut să vă spun aceste cuvinte. 10,06 COPERTA FINAL